Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Baladă

                        Sunt eu de vină, mamă,

                        Sunt eu de vin-acum?

                        El m-a întâlnit odată

                        În zori de zi pe drum;

                        Glumind m-a strâns de mână,

                        Şi ce-i dacă m-a strâns?

                        Sunt eu copilă mică

                        Să-mi fac din glumă plâns?

                        Era să-l las, măicuţă,

                        Cu gluma şi să tac,

                        Era să ţip obraznic,

                        Ori ce era să fac?

 

                        Şi tot pe mine, biată,

                        Şi vină, şi ponos!

                        Eram chemaţi la nuntă

                        Şi n-aveam brâu frumos,

                        Că n-ai voit să-mi cumperi,

                        Dar el mi-a cumpărat,

                        Şi ce-i un brâu? Şi-n urmă,

                        Eu nici nu l-am rugat,

                        Era să merg la nuntă

                        Ca cei din neam sărac,

                        Să fiu de râs în lume?

                        Ori ce era sa fac?

 

                        De ce-mi arunci tu vină,

                        Tot vină cu păcat?

                        El m-a oprit în cale

                        Pe lunci şi m-a întrebat

                        Pe unde-i bietul tată,

                        Şi-i vesel, sănătos?

                        Şi m-a întrebat de tine,

                        Aşa de prietenos,

                        De bine când mă întreabă,

                        Eu cum era să tac?

                        Să-l las în drum cu vorba,

                        Ori ce era sa fac?

 

                        Şi-acum întreaga vină

                        Pe mine tu o pui!

                        El m-a întâlnit pe punte

                        Şi ştii tu felul lui;

                        M-a strâns de peste braţe

                        Să nu le pot mişca,

                        Şi nu-mi lăsa răsuflet,

                        Aşa mă săruta.

                        Te zbaţi, dar tu eşti slabă,

                        Şi puntea toată sloi;

                        Cădeam, fereşte Doamne,

                        Sub gheaţă amândoi!