Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Angelina

                        Ca Dumitru-n albanime

                        Mai viteaz nu era nimeni,

                        Nici la braţ mai viguros,

                        Nici la umblet mai frumos:

                        Era înger la iubire,

                        Zmeu era la războire;

                        Între fete curcubeu,

                        La bătăi trăsnet şi leu.

                        El cu dragii săi tovarăşi

                        La război pornit-a iarăşi,

                        Dar pe drumul lat şi-ntins

                        L-a cuprins un dor pe cale:

                        Dorul Angelinei sale.

                        Şi el zice către fraţi:

                        Dragii mei! Voi m-aşteptaţi,

                        Până-n seară, până-n noapte,

                        Până mâine-seară poate,

                        Până mă duc la draga mea

                        Căci nu pot de dor de ea!

                        Astfel zise lin şi blând

                        Şi-apoi pleacă şuierând

                        Pe poteca mult bătută,

                        Care duce la paludă!

 

                        La palat dacă-a sosit

                        Porţile închise-a găsit.

                        Ce-i aceasta? Niciodată

                        N-a fost poarta sub lăcată,

                        Şi-acum pentru întâia oară

                        Geme poarta sub zăvoare?!

                        Greu uimit d-aceste, el

                        Bate-n poartă-ncetinel.

                        Vine-o babă şi-l priveşte,

                        De pe zid apoi vorbeşte:

                        Ce tot baţi? Mergi înapoi!

                        N-ai să caţi nimic la noi!

 

                        Şi Dumitru greu mâhnit

                        De răspunsul ce-a primit,

                        Bate-n poartă cu piciorul,

                        Sparge poarta cu toporul:

                        Intră-n casă şi gemea;

                        Căci în casă ce vedea?

                        Un fecior oh, bată-l vina

                        Ţinea-n braţe pe Angelina,

                        Şi glumea, şi-o dezmierda

                        Şi cu foc o săruta.

 

                        Trist Dumitru geme, zbiară

                        Şi-n mânia lui amară

                        Prinde lemnul sclipicios:

                        Angelina cade jos,

                        Crud bolboroseşte-n sânge,

                        Lin oftează şi se stânge.

                        Viperă cu două limbi!

                        Astăzi juri şi mâini te schimbi!

                        Astăzi juri pentru a-nşela,

                        Mâine-nşeli pentru-a jura:

                        Deci să moară mişeleşte

                        Inima care minţeşte!

                        Apoi crunt şi disperat

                        Către tânăr s-a înturnat:

                        Vezi cadavrul! Dublă crimă…

                        Este chiar a ta victimă…

                        Sân zdrobit de două ori…

                        Pleacă fruntea… taci şi… mori!

                        Barda fulgera prin aer;

                        Un suspin înfrânt şi-un vaier,

                        Şi-un fecior tânăr frumos,

                        Mort de bardă cade jos.

 

                        Ucigaşul lung priveşte

                        Sângele cum abureşte

                        Şi tăcut ca fierul stând

                        El se pare tremurând:

                        Simte-ale mustrării icuri

                        Şi din gene-i lunec picuri.

                        Iar în urmă s-a plecat,

                        Trupurile-a ridicat

                        Şi-aşteptând până deseară,

                        Cu ele-a grăbit la moară

                        Şi la ţărm groapă săpa,

                        Acolo le-nmormânta.

 

                        Şi de-atunci Dumitru n-are

                        Linişte şi zi cu soare;

                        Şi d-atunci mereu plângea

                        Lângă moară şi zicea:

                        Moară! pentru orişicine

                        Macină făina bine!

                        Căci copila ce-am ucis

                        A fost singurul meu vis,

                        A fost blândă cum e steaua

                        Şi mai albă decât neaua!

                        Macină făina bine,

                        Moară, pentru orişicine!

                        Căci voinicul ucis azi

                        A fost nobil şi viteaz!

 

                        Şi pe locul, unde fu

                        Tânărul îngropat, crescu

                        Un cipres cu frunză lată;

                        Unde-a fost dânsa-ngropată,

                        Au crescut viţe de vii.

                        Şi d-atunci prin bătălii

                        Toţi la chiparos s-adun

                        Şi pe răni frunză pun:

                        Căci e frunza fermecată,

                        Vindecă rănile-ndată.

                        Iar la vie rând pe rând

                        Curg bolnavii, căci gustând

                        Fructul viţei fermecate

                        Iar le dă lor sănătate.