Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Extraterestrul

                        Stăm cu gurile căscate

                        Când Ion ne povesteşte

                        Despre un extraterestru,

                        Oare iarăşi născoceşte?

 

                        – Ochi rotunzi cât două cepe,

                        Gură mică, nas turtit,

                        Capul mare şi pătrat –

                        L-am văzut şi am muţit.

 

                        Căci pe cap avea antene

                        Multe, multe, lungi, subţiri,

                        Prin aceste sârmuliţe

                        Transmitea în cosmos ştiri.

 

                        M-a privit şi s-a oprit

                        Lângă mine, chiar în stradă,

                        Şi mi-a zis că nimeni, nimeni

                        Nu mai poate să îl vadă.

 

                        M-a ales din toţi şi-îndată,

                        M-a chemat să plec cu el

                        Să văd stelele şi Luna –

                        Ne tot spune Ionel.

 

                        – Nu mă credeţi? Dar, băieţi,

                        Ăsta-i adevăr curat,

                        Să vă zic sau nu ce-a fost?

                        Totul cum s-a întâmplat?

 

                        Ne prefacem că îl credem

                        Căci şi noi avem de gând

                        Să zburăm cândva în Cosmos,

                        Să ne-ntoarcem pe Pământ…

 

                        Şi să zicem că niciunde

                        Viaţa nu e mai frumoasă,

                        Nici pe Lună, nici pe stele,

                        Ca aici, la noi acasă…