Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Căţeluşul şchiop

                        Eu am numai trei picioare,

                        Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop,

                        Râd când mă-ntâlnesc copiii,

                        Şi mă cheamă „cuciu şchiop”.

 

                        Fraţii mei ceilalţi se joacă

                        Cu copiii toţi, dar eu

                        Nu pot alerga ca dânşii,

                        Că sunt şchiop şi cad mereu!

 

                        Şi stau singur toata ziua

                        Şi plâng mult când mă gândesc

                        Că tot şchiop voi fi de-acuma

                        Şi tot trist am să trăiesc.

 

                        Şi când mă gândesc ce bine

                        M-aş juca şi eu acum,

                        Şi-aş lătra şi eu din poartă

                        La copiii de pe drum!

 

                        Cât sunt de frumoşi copiii

                        Cei cuminţi, şi cât de mult

                        Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,

                        Să mă joc şi să-i ascult!

 

                        Dar copiii răi la suflet

                        Sunt urâţi, precum e-acel

                        Care m-a şchiopat pe mine,

                        Şi nu-i pot iubi defel…

 

                        M-a lovit din răutate

                        Cu o piatră în picior,

                        Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta,

                        De credeam că am să mor…

 

                        Acum vine şi-mi dă zahăr

                        Şi ar vrea să-mi fie bun,

                        Şi-aş putea să-l muşc odată

                        De picior, să mă răzbun,

 

                        Dar îl las aşa, să vadă

                        Răul, că un biet căţel

                        Are inima mai bună

                        Decât a avut-o el.