Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Tigrul înfiorător

                        Racul, peştele şi-o broască,

                        Trebuind să locuiască

                        În borcanul cel rotund,

                        Într-o zi s-au adunat

                        Pe nisipul de la fund

                        Care nu s-a tulburat.

 

                        Lumea lor era închisă

                        Ca un sâmbure-n caisă.

                        S-au gândit că rost nu are

                        Să se joace fiecare

                        Singur în borcanul mare.

 

                        Racul, peştele şi-o broască

                        S-au gândit în mintea lor

                        C-ar fi bine şi uşor

                        Să se împrietenească.

 

                        Dar un peşte

                        Nu vorbeşte

                        Cu-o broscuţă

                        Cam prostuţă

                        Şi c-un rac

                        Foarte posac!

                        Şi atunci, ce să le fac?

                        Stau tot singuri şi tot tac.

 

                        Iată că, întâmplător,

                        Tocmai lângă geamul lor,

                        Un motan veni torcând,

                        Miorlăind şi croşetând.

 

                        Se-aşeză frumos în coadă

                        Închizând puţin, cum ştii,

                        Ochii lui portocalii.

                        Ore-ntregi stătu să vadă

 

                        Cum plutesc şi cum înoată,

                        Cum se învârtesc în roată,

                        Cum din guri baloane scapă

                        Printre florile de apă.

 

                        Stând astfel, acest motan

                        Vru să-i lângă; şi a lins

                        Sticla marelui borcan.

                        Mai târziu, privind duios,

                        Vru să ştie cum miros;

                        Şi, de somn aproape-nvins,

                        A căscat şi s-a întins.

 

                        – Vai, dar e periculos!

                        Se gândiră înotând

                        Care mai de care-n jos.

                        Pentru că, motanul blând,

                        Cum se întindea căscând,

                        Se vedea, din lumea lor,

                        Tigru înfiorător.