Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Ţi-am dat brânci, ţine-te bine!

                        Ştie-oricine, dacă vrea,

                        Ce-i un hârb, o tinichea,

                        Ce-i o oală spartă-zob,

                        Ce-i un ciob, ce-i o tărbacă.

                        Cine ştie, să petreacă,

                        Cine nu, nu-i o ruşine

 

                        Să înveţe să culeagă

                        Cuvinţele bob cu bob:

                        Râde hârbul de un ciob,

                        Râde ciob de oală spartă,

                        Râd de tine? Râzi de mine!

                        Ţi-am dat brânci? Ţine-te bine!

 

                        Suie hazul până-n cer,

                        Râsul are coadă scurtă,

                        Cu-ncălţări cu tălpi de fier

                        Vin proverbele de ieri,

                        Vin ţinându-se de burtă,

 

                        Că de râs, de râs grozav,

                        Li s-a sfâşiat de-a lungul

                        Cămeşoiul de postav.

                        Vin poveşti, proverbe vin,

                        Zicătorile, şi ele,

                        Să ne dea mult puţin,

 

                        Să ne dea duium de stele,

                        Cele bune să se-adune,

                        Cele rele, să se spele!

                        Noi cu mintea iscusită

                        Le vom prinde ca-ntr-o plasă.

                        Ce hazlie, ce frumoasă

                        Este lumea lor vorbită!

 

                        Iată, gura dumitale

                        Mă făcu de trei parale.

                        Râde ciob de spartă oală,

                        Râde gol de piele goală.

                        Ia aminte dumneata,

                        Care nu ştii că ştii multe,

 

                        Ia aminte un’ te duci,

                        Cum eşti fercheş şi drăguţ,

                        Să nu cazi din lac în puţ!

                        Ia la tine o leţcaie,

                        Pune-n pungă o para,

                        Chioară fie, fie rea,

                        Cu un sfanţ, cu un bănuţ,

 

                        Gura târgului se-nmoaie.

                        Ce te umfli, nene,-n pene?

                        Facem haz, să n-avem vorbe!

                        Că sunt vorbele ca spuma,

                        O droaie, o hărmălaie.

                        Eu vă las, mă duc de-acuma,

                        Că se vede venind ploaie…

 

                        Nu ajung eu prea departe,

                        Nu mă-ndur să plec deloc,

                        Că proverbul n-are moarte,

                        Zicătoarea-i cu noroc;

                        El e joc şi ea e foc,

                        Sunt hazul isteţilor,

                        Spaima nătăfleţilor.