Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Întâmplări cu Lăcomel

                        Lăcomel se zgăibărase

                        Pe trei case caraghioase.

                        Prima casă era grasă,

                        Cu terasă făinoasă,

 

                        Cu burlane macaroane,

                        Şi scăriţă de alviţă.

                        Lăcomel, un coate-goale,

                        Pofticios după sarmale,

 

                        Cum stătea pe-acoperiş,

                        Ronţăind ţigla de griş,

                        A văzut un geam deschis,

                        Şi, sărindu-l, ce şi-a zis?

 

                        Să se uite ce mâncări

                        Ţin mămicile-n cămări,

                        Să se sature din toate

                        Bucăţelele sărate,

 

                        Din cârnaţii atârnaţii,

                        Că n-ajung la ei nici taţii.

                        Lăcomel e un pungaş

                        De piftii şi păpănasi.

 

                        S-a gândit o zi şi-o noapte

                        Cum să facă rost de lapte.

                        Laptele e pus la ger

                        Tocmai într-un frigider.

 

                        Întâlnindu-se cu-o vacă,

                        A-ntrebat-o cum să facă.

                        Vaca spre păşune-l mână,

                        Că acolo, zice dânsa,

                        Curge lapte, creşte brânză.

 

                        Da-n păşune, cum să zic,

                        Nici tu lapte, nici nimic,

                        A tot stat cu cana-n mână

                        Ca să-i dea vaca smântână.

 

                        De necaz şi de poftit

                        Lăcomel s-a-mbolnăvit.

                        Nici tu lapte, nici nimic,

                        Din grăsun şi din voinic,

 

                        A rămas o slăbătură,

                        Numai ochi, urechi şi gură.

                        Burta lui, ca pepenaşul,

                        Se scobise ca făraşul..