Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Bolnav este Pământul

                        Bolnav este Pământul

                        Cel fără de cuvânt.

                        Prea-poate-n Galaxie

                        E un martir, un Sfânt.

 

                        Pe spate-i cocoţată,

                        De veacuri, Omenirea,

                        I-apropie sfârşitul,

                        I-apropie pieirea.

 

                        În numele lui sfânt

                        Dezlănţuie războaie,

                        Priviţi-l, pe alocuri

                        Iar arde-n vâlvătaie.

 

                        E încă viu Pământul,

                        Dar rănile îl dor,

                        Şi sufletul îl doare

                        Căci florile lui mor.

 

                        Ce multe flori frumoase

                        Cresc pe Pământ, sub Soare,

                        De ce să nu-nflorească?

                        De ce să moară oare?

 

                        Te-ai compromis demult,

                        Tu, Omenire, care

                        Te crezi pe-acest Pământ

                        Puternică şi mare!

 

                        Te-ai compromis demult

                        Şi suflet nu mai ai,

                        Căci craca de sub tine

                        Cu tot ce-i viu o tai!

 

                        Pământul te tot rabdă

                        Ca mama pe-al său pui.

                        Un lut ai fost şi tu

                        Ieşit din trupul lui.

 

                        Dă-ţi seama, Omenire,

                        Pământul plânge mut,

                        Şiroaiele-i de lacrimi

                        Te vor preface-n lut.

 

                        Bolnav este Pământul

                        Oftează de durere,

                        Salvează-l, Omenire,

                        De propria-ţi, tăcere!