Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Tudorel

                        Foicica ulmului,

                        La marginea drumului,

                        Drumul Ţarigradului

                        Şi schelii-mpăratului,

                        Case-nalte s-au zidit,

                        Cârciumioară s-a gătit

                        Şi frumos că s-a boit.

                        Dar cine mi le-a clădit?

                        Savalaşi Tudor,

                        Pazarghian Tudor,

                        Heisicol Tudor.

                        Foaie verde ş-o lalea,

                        N-avea naiba ce lucra?

                        Tudorel mi se-ndemna

                        Şi de tânăr se-nsura,

                        Frumoasă mândră lua;

                        De frumoasă ce erea,

                        Cârciumăreas-o punea,

                        Ş-o chema, mări, Voica.

                        Dar unde cârciumărea?

                        La marginea drumului,

                        Drumul Ţarigradului

                        Şi schelii-mpăratului.

                        Cine pe drum că trecea

                        La cârciumă

                        Se oprea,

                        La Voichiţa

                        Se uita

                        Şi de dragul ei tot bea

                        Beau-şi turcii

                        Papucii,

                        Ieniceri

                        Hangerile,

                        Croitori

                        Foarfecile,

                        Cirezari

                        Cirezile,

                        Rămâneau

                        Cu pungile,

                        De le oftau

                        Buzele!

                        Tudorel se-mbogăţea

                        Şi, d-avere ce-şi avea,

                        Îşi strângea

                        Şi-şi cumpăra

                        Catâraşi

                        Cu gălbenaşi,

                        Şi cirezi

                        De boi d-ăi graşi,

                        Herghelii

                        De cai

                        Frumoşi,

                        Turme

                        De juncani

                        Spătoşi.

                        Dar p-atât nu se lăsa,

                        Ci-şi făcea Tudor, făcea

                        Nouă late mori de vânt,

                        Nouă mori pe subt pământ.

                        Că nouă d-or măcina,

                        Bănetul s-o aduna.

                        Tudorel se-mbogăţea,

                        Dar la biruri

                        Mi-l punea

                        Şi haraciuri

                        Că-i cerea,

                        Mare greu l-împresura.

                        Şi da Tudor, şi mai da

                        Tot pe ani

                        Cinci pungi de bani,

                        Şi p-o lună,

                        Pungă plină.

                        Şi da Tudor, şi mai da

                        Nu da banii

                        Cu punga,

                        Ci da sacii

                        Cu mâna,

                        Lăscăi

                        Cu dimirlia,

                        Parale

                        Cu baniţa,

                        Dar de biruri

                        Nu scăpa,

                        De haraci

                        Nu se plătea.

                        Tudorel îmi sărăcea,

                        Mare greu îl cuprindea

                        Şi, de vedea şi vedea,

                        Din guriţă că-mi grăia

                        -Voico, soţioara mea,

                        Io pe tine când te-am luat,

                        Eram tânăr şi bogat,

                        Şi mai mult m-am bogăţit

                        De când, Voico, ne-am soţit.

                        Dar câinii mahalagii

                        Ne-a pârât pe la beşlii,

                        La haraciuri

                        Că m-a pus,

                        Bănişorii

                        Mi i-a scurs.

                        Am vândut,

                        Cum am putut,

                        Catâraşi

                        Pe gălbinaşi,

                        Cirezile

                        De boi

                        Graşi,

                        Herghelii

                        De cai

                        Frumoşi,

                        Turme

                        De juncani

                        Spătoşi,

                        Ale nouă mori de vânt

                        Şi p-ale de subt pământ,

                        Dar de bir

                        Nu m-am plătit,

                        De haraci

                        Nu m-am scutit,

                        Ş-am rămas sărac lipit.

                        Mătură hambarele

                        Prin toate colţurile

                        Şi, de-i găsi făioară,

                        Să mi-o cerni

                        În sitişoară,

                        S-o frămânţi

                        În lăcrimioare

                        Şi s-o coci

                        La ţâţişoare,

                        C-am să plec

                        Din ţară-n ţară

                        Ca s-ajung,

                        Din sat în sat,

                        Până-n târg

                        La Ţarigrad,

                        La cinstitul de-mpărat,

                        Şi la el să jeluiesc

                        Că nu-i chip să mai trăiesc.

                        Şi Voichiţa, d-auzea,

                        Lacrămile

                        Că-i curgea;

                        Hambarele

                        Mătura,

                        Făioară

                        Că-mi găsea,

                        D-o turtică

                        Mi-i făcea;

                        În lacrămi o frământa

                        Şi la ţâţe

                        I-o cocea,

                        Şi în traistă

                        I-o punea.

                        Tudorel mi se gătea,

                        Pe Voichiţa

                        Săruta,

                        Iar sărmana,

                        Vai de ea,

                        De foc mare leşina.

                        Soacră-sa îmi alerga,

                        Apă rece că-i punea,

                        Pe Voichiţa deştepta.

                        Tudorel că le grăia

                        -Iacă, maică, nora ta,

                        Păstreaz-o ca viaţa mea,

                        La-ntoarcere s-o găsesc

                        Aşa cum ţi-o dăruiesc.

                        Tu, Voichiţo, soaţa mea,

                        Să-ţi păstrezi tot mintea ta

                        Şi cinstea măicuţă-mea,

                        Că mă duc la Ţarigrad,

                        La-nălţatul de-mpărat,

                        Ca la el să jeluiesc

                        Că n-am hal să mai trăiesc.

                        Tudorel le cuvânta,

                        Mâna mă-si-i săruta,

                        Pe Voichiţa-mbrăţişa,

                        Drumuleţu-şi apuca

                        Şi la Poartă se ducea.

                        Acolo, de-mi ajungea

                        În genunchie-ngenunchea,

                        Trei zile-n poartă şedea.

                        Împăratul se uita,

                        Din ciubuc tutun trăgea,

                        Şi pe Tudor când vedea,

                        Ciubucgiu-şi trimetea,

                        La serai că mi-l chiema

                        Şi din gură-l întreba

                        -Pazarghian Tudor,

                        Heisicol Tudor,

                        Savalaşi Tudor,

                        Pe la noi

                        Ce-ai căutat,

                        Averea cui

                        Ţi-ai lăsat?

                        -Preacinstitule-mpărat,

                        Mare rău m-a-mpresurat;

                        La haraciuri

                        Am fost pus

                        Şi la biruri

                        Greu supus,

                        Tot pe ani

                        Cinci pungi de bani,

                        Şi pe lună,

                        Pungă plină.

                        N-am dat banii

                        Cu punga,

                        Ci-am dat sacii

                        Cu mâna,

                        Lăscăi

                        Cu dimirlia,

                        Parale

                        Cu baniţa.

                        De haraci

                        Nu m-am plătit

                        Şi de bir

                        N-am isprăvit,

                        Dar de tot am sărăcit,

                        Ş-am venit

                        Să jeluiesc

                        Că n-am hal să mai trăiesc.

                        -D-alei, Tudor, Tudorel,

                        Pazarghian Tudor,

                        Savalaşi Tudor,

                        Heisicol Tudor,

                        Nu ştii c-ai mai avut

                        Saxanale

                        Cu parale,

                        Sămăraşi

                        Cu gălbenaşi,

                        Cirezi multe

                        De boi graşi,

                        Herghelii

                        De cai

                        Frumoşi,

                        Turme

                        De juncani

                        Spătoşi,

                        Nouă mori

                        Pe subt pământ

                        Ş-alte nouă

                        Mori de vânt?

                        -Împărate,

                        Le-am avut,

                        Dar pe toate

                        Le-am vândut,

                        Şi haraciul

                        Mi-am plătit,

                        Să mă văz cortorosit,

                        Cu măicuţa odihnit.

                        Am plătit cât am putut,

                        Dar de bir n-am mai avut,

                        Ş-am venit să jeluiesc,

                        Să mă laşi să sângeclesc,

                        Că n-am hal să mai trăiesc!

                        Împăratul, d-auzea,

                        Nici mai mult că-l ispitea,

                        Ci din gură-l întreba

                        -De-ai venit să jeluieşti,

                        Unde vrei să sângecleşti?

                        Ori în Ţara Românească,

                        Ori în a Moldovenească,

                        Ori aici, în a Turcească?

                        -Ba aici, în a Turcească,

                        Că sunt oile

                        Mai grase,

                        Albinele

                        Mai mieroase,

                        Văcşioarele

                        Mai lăptoase,

                        Şi-st aproape

                        Şi de case.

                        Împăratul se-nvoia,

                        Slobozenie

                        Că-i da,

                        Şi poruncă

                        Poruncea

                        Să strângă

                        Cât o putea

                        Din sangeacul care-o vrea,

                        Tudorel că mi-şi pleca,

                        Un vătaf cu el lua,

                        Prin sangeacuri

                        Că umbla,

                        Zaharele

                        Că strângea,

                        Beilicuri

                        Că punea,

                        Mari averi

                        Că aduna,

                        Până mi se sătura.

                        La doi ani şi jumătate,

                        Frige-l

                        Dorul,

                        Gândul

                        Bate

                        Să se-ntoarcă

                        De departe

                        Pân-acasă

                        La mă-sa

                        Şi la draga

                        Voichiţa.

                        Două luni sângecluia

                        Ş-alte două îmi trecea

                        Până doru-l podidea,

                        Şi-atunci, măre, ce făcea?

                        La-mpăratul se-ntorcea

                        Şi din gură mi-l ruga

                        -Preacinstitule-mpărat,

                        Io de-acas’ când am plecat,

                        Mămuşoara

                        Mi-am lăsat

                        Nemâncată,

                        Nebăută,

                        De nevoie

                        Doar ştiută.

                        Pân-acum am tot răbdat

                        De măicuţă depărtat,

                        Acum dor m-a apucat,

                        Ochi de lacrămi mi-au secat;

                        Părul mi s-a cărunţit,

                        Mustăcioara-mi s-a lungit,

                        Dor de ducă mi-a venit.

                        Să-mi dai voie să mă duc,

                        Doar cu suflet s-o apuc,

                        Şi ce-o vrea măria-ta

                        Din avere tot mi-o da.

                        Împăratul l-asculta,

                        Voie bună că-i dădea

                        Şi-averea-i dăruia

                        Saxanale

                        Cu parale,

                        Sămăraşi

                        Cu gălbenaşi,

                        Cirezi multe

                        De boi graşi

                        Şi turme

                        De juncănaşi.

                        La-mpăratul se-nchina,

                        Mâna, poala-i săruta,

                        Ziua bună că-şi lua,

                        Ciobănaşii că-şi tocmea

                        Şi spre casă se-ntorcea.

                        Merg pe cale

                        Tot cântând,

                        Din cavale

                        Şuierând,

                        Ciobănaşii

                        Tot jucând,

                        Măgăruşii

                        Tot zbierând,

                        Juncănaşii

                        Şir mergând

                        Şi boi graşii

                        Rumegând.

                        Mergu-şi ziua şi noaptea

                        Până iată-mi ajungea

                        Cam la drumul jumătate;

                        Făr-odihnă, nu se poate!

                        Atunci turmele oprea

                        Şi din gură le grăia

                        -D-alei, voi, vătafilor,

                        D-alei, voi, ciobanilor,

                        Încet cu cirezile,

                        Încet cu oiţele;

                        Nu tăiaţi

                        Drumurile

                        Şi nu călcaţi

                        Florile,

                        Să le pască mielele.

                        Io nainte-o să v-apuc,

                        Io nainte-o să mă duc;

                        Până voi că mi-eţi sosi,

                        Io tainul v-oi găti

                        Şapte buţi oi destupa,

                        Simbrioara că v-oi da,

                        Şi pe trei v-oi însura,

                        În Domnul v-oi cununa,

                        Ca să fim ca nişte fraţi,

                        Toţi de lume lăudaţi;

                        Pâine, sare c-am mâncat

                        Şi cu toţi am asudat!

                        Tudorel, de le grăia,

                        Călişor încălica,

                        Într-o fugă

                        Se ducea,

                        Pân-acasă

                        Mi-ajungea.

                        Deştiul chieie că făcea,

                        Porţile că descuia

                        Şi la pimniţi năvălea,

                        Că de mult, de când plecase,

                        Vin în gură nu băgase.

                        El în pimniţă intra,

                        Buţi pe rând tot încerca

                        Cerca una, cerca două,

                        Cerca, măre, pân’la nouă.

                        Tudorel mi se-mbăta,

                        De gârlici se-mpiedica,

                        Jos cu faţa mi-şi cădea,

                        Somn adânc îl cuprindea.

                        Iată, măre, se-ntâmplase

                        Mă-sa noaptea că visase

                        Şi din somn se deşteptase.

                        Ea din somn se deştepta,

                        Sete mare c-o ardea,

                        Limba-n gură-i dogorea

                        Şi Voichiţii că-i zicea

                        -Voică, Voică, nora mea,

                        Mi-te scoală, maică, scoală

                        Ş-adu mie vin în oală,

                        C-aşa sete n-am avut

                        De când maica m-a făcut.

                        Voica,-ndată

                        Ce-auzea,

                        Numa-n iie

                        Se scula,

                        Oala-n mână

                        Că lua,

                        Lumânarea

                        C-aprindea,

                        În gârlici că se ducea

                        Şi de el se-mpiedica.

                        Lumânarea

                        Că stingea,

                        Ulceluşea

                        Că spărgea,

                        Îndărăt mi se-ntorcea

                        Şi, de frică, ea zicea

                        -Maică, maică, soacra mea,

                        Nu ştii c-am să-ţi spui ceva!

                        Unul pimniţa ne-a spart,

                        Buţile c-a încercat,

                        A băut pân’ s-a-mbătat

                        Şi-n gârlici mi s-a culcat.

                        Io de el m-am piedicat,

                        Lumânarea

                        C-am scăpat,

                        Ulceluşea

                        Mi s-a spart!

                        Soacră-sa, unde-auzea,

                        Mâna-n cui că mi-şi punea,

                        Lua biciul de curea

                        Şi da-n Voica cât putea,

                        Şi da-n Voica d-o bătea

                        Şi din gură-o suduia

                        -Hei, căţea

                        De nora mea,

                        De când Tudor mi-a plecat,

                        Tu ibovnic ţi-ai luat,

                        Banii de pe vin i-ai dat

                        Şi cu el te-ai sărutat,

                        Ba-l aduci până-n gârlici,

                        Parcă io n-aş fi p-aici!

                        Voica, biet, se văieta

                        Şi din gură-i răspundea

                        -Ba mă jur, maică, pe sare,

                        Pe pâine, pe lumânare

                        Şi pe sfintele icoane!

                        De când Tudor mi-a plecat,

                        Nimeni nu m-a sărutat,

                        Ibovnic nu mi-am luat,

                        De vinul ce s-a vândut

                        Grijă mare c-am avut,

                        Şi la tine c-am venit,

                        Banii-n mână i-ai primit.

                        Soacră-sa n-o asculta,

                        Lumânare c-aprindea,

                        O frânghie că-ndoia

                        Şi ca ştreangul o făcea;

                        Pe-ntuneric se ducea

                        În gârlici că ajungea,

                        Peste Tudor că dedea,

                        După gât că i-l punea

                        Şi trăgea şi iar trăgea,

                        Şi din gură tot zicea

                        -Trage bine, nora mea,

                        De nu ţi-e inimă rea

                        Şi de nu e vina ta!

                        Tudor sufletul îşi da,

                        Iar mă-sa

                        Şi Voichiţa

                        Tocma-n pimniţă-l băga,

                        După buţi îl ascundea.

                        Vreme multă nu trecea,

                        Turmele

                        S-apropia

                        Şi cirezile

                        Sosea.

                        De departe s-auzea

                        Clopotele

                        Răsunând,

                        Căvălaşele

                        Cântând,

                        Măgăruşii-n oi zbierând.

                        Şi la poartă când sosea,

                        Ciobănaşii mi-l striga

                        -Ia te scoală, Tudore,

                        Şi deschide porţile,

                        Să-i băgăm averile;

                        Ia destupă

                        Buţile

                        Şi ne udă

                        Buzele,

                        Că ni-s arse gurile!

                        Tudorel nu le răspunde,

                        Că n-are, măre, de unde;

                        Numai Voica se scula,

                        Soacrii-si de veste-i da

                        Şi cu roche se-mbrăca.

                        Zorile

                        Se revărsa,

                        Porţile

                        Se descuia

                        Şi averile

                        Intra

                        Saxanele

                        Cu parale,

                        Sămăraşi

                        Cu gălbenaşi,

                        Cirezi multe

                        De boi graşi

                        Şi turme de juncănaşi.

                        Toate-n curte de intra,

                        Loc de pus nu se găsea,

                        Aşa multe că erea!

                        Voica şi cu soacră-sa

                        Înainte

                        Le ieşea,

                        Toate-averile

                        Primea,

                        Masă mare

                        Le-ntindea,

                        Zece buţi de vin scotea

                        Şi frumos îi ospăta.

                        Dar la masă ce vorbea?

                        Că Tudor,

                        De dor

                        Fierbinte,

                        Se pornise mai-nainte

                        Să găteasc’ hambarele

                        Şi toate coşearele,

                        Să-şi puie averile.

                        Atunci toţi înmărmurea

                        Ş-unul p-altul

                        Se-ntreba,

                        Când… vătaful

                        Neculcea

                        În gârlici se scobora,

                        După buţi că-mi căuta

                        Şi pe Tudor mi-l găsea,

                        Îngheţat şi omorât,

                        Cu frânghie

                        Strâns de gât,

                        Dup-o butie

                        Târât.

                        El, afară de-l scotea,

                        ‘N sus cu faţa

                        Mi-l punea,

                        Iar Voichiţa

                        De-l vedea,

                        Cu mâini părul

                        Că-şi smulgea,

                        Lângă dânsul

                        Leşina.

                        Mă-sa-ndată c-alerga

                        Şi, pe Tudor când vedea,

                        Din teacă

                        Cuţit trăgea,

                        În inimă

                        Şi-l băga,

                        Peste fii-su mi-şi cădea,

                        La un loc doi morţi era.

                        Jale multă s-auzea,

                        Lacrămi multe se vărsa.

                        Stau ciobanii

                        De-l plângea,

                        Din cavaluri

                        Mi-l jelea

                        Zbieretul

                        Oiţelor,

                        Ca plânsul

                        Surorilor,

                        Urletul

                        Dulăilor,

                        Ca oftatul

                        Fraţilor.

                        Ei pe Tudor mi-l scălda,

                        Mai frumos îl premenea

                        Coşciug unii

                        Mi-i făcea,

                        Groapă alţii

                        Mi-i săpa

                        Lui Tudor şi maică-sa.

                        La biserică-i îngropa,

                        Cruce mare le punea,

                        Îndărăt că se-ntorcea

                        Şi la masă

                        S-aşeza.

                        Din pomană

                        Le mânca

                        După cum e datina.

                        Foicică ş-o lalea,

                        Voica, măre,

                        De vedea

                        Că rămânea

                        Singurea,

                        Soţior că-şi alegea

                        P-un cioban mai tinerel,

                        Tinerel

                        Şi frumuşel,

                        Semănând cu Tudorel.

                        Ea de mână

                        Că-l lua,

                        La biserică

                        Mi-l ducea,

                        La icoane-ngenunchea,

                        Trei mătanii că făcea,

                        Voie Domnului cerea

                        Şi popa mi-i cununa,

                        După legea creştinească,

                        De ei să se pomenească.