Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Mioriţa

                        Pe-un picior de plai,

                        Pe-o gură de rai,

                        Iată vin în cale,

                        Se cobor la vale

                        Trei turme de miei,

                        Cu trei ciobănei.

                        Unu-i moldovan,

                        Unu-i ungurean

                        Şi unu-i vrâncean.

                        Iar cel ungurean

                        Şi cu cel vrâncean,

                        Mări, se vorbiră,

                        Ei se sfătuiră

                        Pe l-apus de soare

                        Ca să mi-l omoare

                        Pe cel moldovan,

                        Că-i mai ortoman

                        Ş-are oi mai multe,

                        Mândre şi cornute

                        Şi cai învăţaţi

                        Şi câni mai bărbaţi.

                        Dar cea mioriţă,

                        Cu lână plăviţă,

                        De trei zile-ncoace

                        Gura nu-i mai tace,

                        Iarba nu-i mai place.

                        – Mioriţă laie,

                        Laie, bucălaie,

                        De trei zile-ncoace

                        Gura nu-ţi mai tace!

                        Ori iarba nu-ţi place,

                        Ori eşti bolnăvioară,

                        Drăguţă mioară?

                        – Drăguţule bace,

                        Dă-ţi oile-ncoace,

                        La negru zăvoi,

                        Că-i iarbă de noi

                        Şi umbră de voi.

                        Stăpâne, stăpâne,

                        Îţi cheamă ş-un câne,

                        Cel mai bărbătesc

                        Şi cel mai frăţesc,

                        Că l-apus de soare

                        Vreau să mi te-omoare

                        Baciul ungurean

                        Şi cu cel vrâncean!

                        – Oiţă bârsană,

                        De eşti năzdrăvană

                        Şi de-a fi să mor

                        În câmp de mohor,

                        Să spui lui vrâncean

                        Şi lui ungurean

                        Ca să mă îngroape

                        Aice, pe-aproape,

                        În strunga de oi,

                        Să fiu tot cu voi;

                        În dosul stânii,

                        Să-mi aud cânii.

                        Aste să le spui,

                        Iar la cap să-mi pui

                        Fluieraş de fag,

                        Mult zice cu drag;

                        Fluieraş de os,

                        Mult zice duios;

                        Fluieraş de soc,

                        Mult zice cu foc!

                        Vântul, când a bate,

                        Prin ele-a răzbate

                        Ş-oile s-or strânge,

                        Pe mine m-or plânge

                        Cu lacrimi de sânge!

                        Iar tu de omor

                        Să nu le spui lor.

                        Să le spui curat

                        Că m-am însurat

                        C-o mândră crăiasă,

                        A lumii mireasă;

                        Că la nunta mea

                        A căzut o stea;

                        Soarele şi luna

                        Mi-au ţinut cununa.

                        Brazi şi păltinaşi

                        I-am avut nuntaşi,

                        Preoţi, munţii mari,

                        Păsări, lăutari,

                        Păsărele mii,

                        Şi stele făclii!

                        Iar dacă-i zări,

                        Dacă-i întâlni

                        Măicuţă bătrână,

                        Cu brâul de lână,

                        Din ochi lăcrimând,

                        Pe câmp alergând,

                        De toţi întrebând

                        Şi la toţi zicând

                        „Cine-a cunoscut

                        Cine mi-a văzut

                        Mândru ciobănel,

                        Tras printr-un inel?

                        Feţişoara lui,

                        Spuma laptelui;

                        Mustăcioara lui,

                        Spicul grâului;

                        Perişorul lui,

                        Peana corbului;

                        Ochişorii lui,

                        Mura câmpului?“

                        Tu, mioara mea,

                        Să te-nduri de ea

                        Şi-i spune curat

                        Că m-am însurat

                        C-o fată de crai,

                        Pe-o gură de rai,

                        Iar la cea măicuţă

                        Să nu spui, drăguţă,

                        Că la nunta mea

                        A căzut o stea,

                        C-am avut nuntaşi

                        Brazi şi păltinaşi,

                        Preoţi, munţii mari,

                        Păsări, lăutari,

                        Păsărele mii,

                        Şi stele făclii!