Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Meşterul Manole

                        Cei nouă zidari,

                        Nouă meşteri mari

                        Ei se socotea,

                        Ca ei să mi-ş facă

                        Zid de mănăstire

                        Să nu fie-n lume.

                        Zâua zâduia,

                        Noaptea se surpa.

                        Ei se socotea,

                        Jurământ punea

                        Ca ei să nu spuie

                        La neveste-acasă

                        Şi care va merge

                        Meşterul Manole

                        Luni de dimineaţă

                        Cu prânzu-nainte…

                        În zâd s-o zâduiască.

                        Opt necredincioşi…

                        Credinţ-o călcatu,

                        Credinţă n-avea

                        Şi ei le spunea,

                        Ele nu venea.

                        Manole, Manole,

                        Meşteru Manole,

                        El credinţa-şi ţine

                        Că el că nu-i spune

                        La nevast-acasă.

                        Luni de dimineaţă

                        Ea mi se scula,

                        Pruncu şi-l scălda,

                        Prânzu şi-l făcea,

                        La bărbat pleca.

                        El când o vedea,

                        Din gură grăia:

                        De-ar da Dumnezeu

                        Rugu să-i răsaie,

                        Pe ea să mi-o-ncurce,

                        Mâncarea s-o verse,

                        Doar vremea va trece.

                        Rugu-i răsărea,

                        Ea mi-l d-ocolea,

                        Măi tare venea.

                        El când mi-o vedea,

                        Cu mâna-i făcea

                        ‘Ndărăpt să se-ntoarcă.

                        Ea, când îl vedea

                        Măi tare venea,

                        La el ajungea,

                        Mâncarea punea.

                        Zâdarii mi-o lua

                        Şi-n zâd mi-o punea.

                        Nimic nu-i vorghea,

                        Num-o zâduia,

                        Zâd pân-la genunchi.

                        Ea din grai grăia:

                        – Voi nouă zidari,

                        Nouă meşteri mari,

                        Doar voi nu glumiţi

                        De mă zâduiţi

                        Zâd pân-la genunchi?

                        Nimic nu-i zicea,

                        Num-o zâduia,

                        Zâd până la brâu,

                        Ea iar din grai grăia:

                        Manole, Manole,

                        Meştere Manole,

                        Dar voi nu glumiţi

                        De mă zâduiţi

                        Zâd până la brâu,

                        Că zâdu mă strânge,

                        Ţâţişoara-m’ curge

                        Şi copilu-m’ plânge.

                        Nimic nu-i zicea,

                        Num-o zâduia

                        Zâd până la ţâţe.

                        Ea iar din grai grăia:

                        – Manole, Manole,

                        Meştere Manole,

                        Ţie nu ţi-i milă

                        De a ta soţie?

                        Că zâdu mă strânge,

                        Ţâţişoara-m’ curge

                        Şi copilu-m’ plânge.

                        Nimic nu-i zicea

                        Num-o zâduia

                        Zâd până la gâtu.

                        Ea iar din grai grăia:

                        – Manole, Manole,

                        Meştere Manole,

                        Ţie nu ţi-i milă

                        De a ta soţie?

                        Văd că nu glumiţi

                        De mă zâduiţi.

                        Zâd până la gâtu,

                        Că zâdu mă strânge,

                        Ţâţişoara-m’ curge

                        Şi pruncuşoru-m’ plânge.

                        Da’voi să-mi lăsaţi

                        Loc leagănului

                        La căpu zâdului,

                        Vântu când o bate

                        Ni l-o legăna

                        Şi când îmi va ninge

                        Pruncu mi l-o unge

                        Şi când o ploua

                        Pruncu-l va scălda.

                        Lui cu mama lui,

                        Lui cu mama lui!