Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Iancul Jiianul

                        Foicică trei gutui,

                        Trei gutui, trei alămâi,

                        Iancule, de unde vii?

                        – Ia, d-aci, de peste Jii!

                        – Iancule, ce-ai târguit?

                        – Dat-am aur şi argint

                        Pe vro cinci oca de plumb,

                        Să duc la băieţi în crâng;

                        Că băieţii, făr-de minte,

                        Risipesc la gloanţe multe,

                        Nu le stă nimeni-nainte

                        Şi nu ştiu trage la ţinte:

                        Că băieţii, cam zglobii,

                        Trag la naiba, prin pustii,

                        Nu ca mine, -n cărnuri vii!

                        Până vorba nu-mi sfârşea,

                        Iacătă-mi şi potera,

                        Bat-o Maica Precista!

                        Iar ceauşul poterii,

                        Slujitorul domniei,

                        De-l vedea,

                        Îi tot zicea:

                        – Iancule,

                        Jiianule,

                        Ado-ncoace povara,

                        C-o să-ţi vie greu cu ea

                        Şi dă-te de voia ta,

                        Să ne scapi de vro belea!

                        – Ba de voie nu m-oi da,

                        Nici povara nu mi-ţi lua,

                        Că mi-am dat bănuţi pe ea!

                        – Iancule, român turcit,

                        Ce te porţi aşa gătit,

                        Numa-n aur şi argint

                        Din creştet până-n pământ?

                        – De mă port aşa gătit,

                        Dumnezeu m-a dăruit!

                        – Iancule, român turcit,

                        Lasă-te de haiducit,

                        Lasă-ţi nebuniile,

                        Lasă-ţi haiduciile,

                        Să-ţi dau boieriile!

                        – Ba eu, zău, de m-oi lăsa:

                        Tu cu boieria ta,

                        Eu cu haiducia mea;

                        Că ce câştigi tu-ntr-o vară,

                        Eu câştig numa-ntr-o seară

                        Şi beau cu mândra-ntr-o toamnă!

                        M-a făcut maica voinic,

                        Să n-am frică de nimic;

                        M-a făcut maica fecior,

                        Să dau taichii ajutor:

                        Să mă ţiu pe la strimtori,

                        Pe la munţi, în trecători,

                        În drum, pe la negustori,

                        Când se-ntorc din Râureni

                        Cu punga cu gălbiori

                        Şi cu murgii sprinteori!

                        Şi cum sta

                        Şi cum vorbea,

                        Bine vorba nu-mi sfârşea,

                        Pinteni murgului că da,

                        Trei pistoale slobozea,

                        Nevăzut că se făcea

                        Şi gonea, măre, gonea,

                        Pân-la Olt că-mi ajungea,

                        Dincolo de Slatina;

                        Până-n malul Oltului,

                        La capătul podului.

                        – Foicică de lipan,

                        Măi podar,

                        Măi cârciumar,

                        Trage podul,

                        Să trec Oltul!

                        – L-oi trage

                        De mi-i da ortul!

                        – Măi podar,

                        Măi cârciumar,

                        Ai auzit d-un Jiian,

                        D-un puişor de oltean

                        Şi d-un hoţ de căpitan

                        Ce căzneşte pe podari,

                        Bea vin de la cârciumari,

                        Ia mieii de la ciobani

                        Şi pâinea de la brutari,

                        Bea, mănâncă, nu dă bani?

                        Că d-oi sta să tot plătesc,

                        Geaba că mai haiducesc!

                        Măi podar,

                        Măi cârciumar,

                        Trage podul,

                        Să trec Oltul,

                        C-aicea te calcă focul

                        Şi te prăpădesc cu totul.

                        Trage podul mai d-a drept,

                        Că-ţi trimet un plumb în piept,

                        Trage podul mai la vale,

                        Că-ţi trimet un plumb în şale!

                        Dar decât para la pod,

                        Mai bine cu murgu-not,

                        Că mi-e murgul nescăldat,

                        Astăzi l-am încălicat,

                        rec prin Olt ca pe uscat;

                        Că mi-e murgul scurt în gât,

                        Scurt în gât şi lung în trup,

                        Trec prin Olt de nu mă ud!

                        Foicică trei granate,

                        Trecu Oltul d-aia parte,

                        Ciocoi l-întreabă de carte,

                        El i-arată puşca-n spate

                        Şi din ochi dacă-l priveşte,

                        Pleacă şi mi-l spovedeşte:

                        – Floricică usturoi,

                        Usturoi în patru foi,

                        Bată-te crucea, ciocoi,

                        De te-oi prinde-n sat la noi,

                        Să-ţi dau măciuci, să te-moi!

                        Unde văz ciocoi pe drum,

                        Şi mi-l văz mai albăstrând,

                        Mă fac broască pe pământ,

                        Numai cât un pui de cuc

                        Şi iau puşca să-l împuşc,

                        Să-l lovesc unde mi-l doare,

                        La netezul părului,

                        Unde-i păs ciocoiului,

                        Unde-i greu voinicului,

                        În calea sufletului.

                        Frunzuliţă lemn uscat,

                        Aoleo, ciocoi bălţat,

                        Sunt trei ani de când te cat,

                        Sunt trei ani ş-o săptămână,

                        Pân’te-oi dobândi la mână,

                        Să-ţi iau pielea de pe cap,

                        Să-mi fac toc la măzărac,

                        Şi pielea de pe picioare,

                        Să-mi fac tocuri la pistoale!