Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Secţia de telegrafie

                        Pentru că era singur şi trist,

                        Dovleacul s-a hotărât să se facă telegrafist.

 

                        Pe deasupra, însă, e adevărat,

                        Era şi foarte dotat;

 

                        Pentru el nu era nici o minune

                        Să instaleze un întreg sistem de transmisiune.

 

                        În loc să îndruge cuvinte fără şir,

                        Îl vedeai numai că-ntinde un fir,

 

                        Iar la capătul lui, fără să se ascunză,

                        Bătea, în loc de depeşă, o frunză.

 

                        Apoi, de importanţa celor transmise pătruns,

                        Aştepta o zi sau două răspuns.

 

                        Dar, cum nu-i răspundea nimeni niciodată,

                        După un timp transmitea o frunză şi mai îndepărtată.

 

                        Iar, din când în când, la întâmplare,

                        Transmitea şi câte o floare.

 

                        Mă gândesc că cineva i-o fi răspuns totuşi,

                        Pentru că, de la un timp, florile, mari ca nişte lotuşi,

 

                        Au început să se transforme, pe nu ştiu ce temei,

                        În nişte fragezi şi copilăroşi dovlecei

 

                        Care nu erau mai mari decât un deget arătător,

                        Când şi învăţaseră meseria tatălui lor.

 

                        Încât la capătul grădinii mele dinspre vie,

                        Funcţionează acum o întreagă secţie de telegrafie.