Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
O vizită

                        Ieri am avut o vizită simandicoasă:

                        A trecut pe la mine o broască ţestoasă.

 

                        De fapt avea un aer atât de serios,

                        Încât s-ar putea să fi fost un broscoi ţestos.

 

                        Era destul de mic şi de tânăr, n-ai fi dat pe el doi bani,

                        Nu cred c-avea nici cinci sute de ani.

 

                        (Pentru că – ştiţi, desigur – aşa fără nici un motiv

                        Ţestoasele trăiesc un mileniu aproximativ).

 

                        Totuşi ştia să se poarte, şi ştia să vorbească,

                        Şi era foarte inteligent pentru o broască.

 

                        Deoarece fusese crescut în natură,

                        Se pricepea la agricultură;

 

                        Şi pentru că experienţa lui era notorie,

                        Se pricepea grozav la istorie;

 

                        Era o adevărată plăcere să-l asculţi,

                        Dintre domnitori îi cunoscuse pe cei mai mulţi.

 

                        Povestea despre Brâncoveanu şi Cantemir

                        Şi despre alţii pe care nu mai ştiu să-i înşir.

 

                        Dar – dacă nu se lăuda – se pare

                        Că-l zărise chiar şi pe Ştefan cel Mare.

 

                        Despre războaie doar n-avea prea multe de spus,

                        Stătuse în carapace, ascuns.

 

                        Oricum, mi-ar fi plăcut să-l ascund în penal,

                        Să-mi sufle la istorie la extemporal.