Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Umbre la Iaşi

Aud pe-aici, pe lângă mine paşi

Vin voci străvechi să cânte şi să mustre,

Un paradis e îngropat la Iaşi

Sub străjuirea umbrelor ilustre.

 

Vin voievozi cu degete subţiri

Un stins condei îşi plânge arabescul,

Ceva ce va-ntîmpla la Convorbiri,

Apare un poem de Eminescu.

 

Alecsandri va regăsi discret

Durerea şi misterul din talangă

Şi lângă umbra marelui poet

Va creşte metafizica lui Creangă.

 

Ceva inexplicabil e aici,

În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,

Dicţionaru-i pus a se îndulci

Cu miere sacu-şi coase orice petic.

 

Sânt clipe, uneori, sânt zile chiar,

Când vin fantomele de cai în tropot,

Atunci Moldova toată-i un altar

Proteguit de fiecare clopot.

 

Întregul Iaşi e desenat frumos

Şi orice pas al frunzelor rămâne

De parcă, el e dintr-un nobil os

Biblioteca Patriei Române.

 

Arhitectura lui e de amurg,

E o chindie fiecare casă

De-atâtea umbre ce din vremuri curg

Întregul Iaşi e-o noapte luminoasă.

 

Aici un tei ajunge împărat,

Şi o bojdeucă intră în legendă,

Aici, pereţii au încorporat

O stare genială permanentă.

 

Aici, mai dulce curge vinu-n teasc

Şi om mai bun ca moldoveanul nu e

Aici, chiar şi copii când se nasc

În faşă au proiectul de statuie.

 

Eterni sânt toţi în fiecare zi

De struguri veşnici fumegă povarna.

Ca o-nflorire de mitropolii

Îşi regăseşte ziua sfântă iarna.

 

E ziua de unire dintre fraţi,

Când Iaşul a ales cu bărbăţie

Decât fruntaş între înstrăinaţi,

Mai bine-al doilea-ntr-o Românie.

 

De ce-au ales nu Iaşi, ci Bucureşti,

În fond, întregul Iaşi era un templu?

Voi, clăditori ai soartei româneşti,

Purtarea Iaşului e un exemplu.

 

Şi umbrele ilustre care vin

Să scuture de orice rele piatra,

Încuviinţează pasul spre destin

Şi laudă acestei patrii vatra.

 

Şi mai ştiau acei ce-au acceptat

Că Iaşu-i Iaşi, că nu-l sfarmă timpul,

Că zeii unui neam neînfricat,

Aici la Iaşi şi-au hotărât Olimpul.