Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Trenul spre neant

Eu vin cu toată viaţa mea şi gulerul deschis

Şi pe peron aştept un tren ce merge spre abis,

De-aici încolo nu mai sunt nici gări şi nici acari

Doar stelele sunt tot mai mari şi pomii tot mai rari.

 

Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,

Mai tare muzica o dau şi inima încet,

Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,

Prin megafon feroviar se ţipă un raport.

 

Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,

Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,

Sunt pasagerul spre neant, şi mi-e destul atât,

Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.

 

Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,

La cap de linie aştept să vină trenul meu,

Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost

Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.

 

E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen

Ce va cădea la rândul ei în umbra unui tren,

Nu mai e nimeni pe aici, toţi au murit cândva,

Eu sunt de-o viaţă în neant şi nu am cum pleca.

 

Când greieri duc din loc în loc luminile din cer

M-aşez la geam în trenul meu şi simt că-ncep să pier,

Nu-i nici un tren către neant, ci fapt interesant,

Voi lua neant către neant, neant către neant.