Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Toamna la Potoci

Deodată vine toamna la Potoci

şi ne găseşte pregătiţi de vară

şi spic avem în păr şi soare-n voci

şi-brăcămintea ni-i aşa uşoară.

 

Din munţi se prăbuşeşte-ntâiul frig,

pădurea-nvaţă iar să se încline,

prin trăsnete ultime te strig

şi numai păstrăvul se simte bine.

 

Se duc la vale bulgări de noroi

Şi Tiruri pe şosele derapează,

ultima zi de vară plânge-n noi,

am ochii arşi de dorul de amiază.

 

Şi lacul verde cum s-a tulburat!

Tot răul de pământ îi cade-n unde

şi-un nor de griji plutind din sat în sat,

în zbuciumul perdelelor pătrunde.

 

Şi suntem încă însoriţi la chip

şi ploaia la odaie ne condamnă,

ca o caligrafie în nisip

se scrie-n noi întâia zi de toamnă.

 

O toacă bate-n ploaie, undeva,

să dea secundei mărginiri solemne?

Sau într-o curte când e vreme rea,

un gospodar bătrân mai sparge lemne.

 

Delfin s-aduceţi şi s-aduceţi foci

şi toată sarea lacrimilor noastre,

să-ntemeiem o mare la Potoci,

o mare verde cu sclipiri albastre.

 

Se oglindeşte păstrăvu-n cuţit

când sare să ne muşte de picioare,

dar e târziu şi toamna a venit

şi-i semn de dragoste şi milă mare.

 

Spre-a fi senini deschidem ochii mari,

noi cei cu bolta în priviri ascunsă,

o navă trece fără marinari

şi caută un port din frunză-n frunză.

 

Deodată vine toamna peste noi,

ceva ce n-a mai fost deodată vine,

e frig şi nu e cale înapoi,

mă-mbrac în tine şi te-mbraci în mine.