Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Telefon îmbătrânind

Trec anii şi se numără ca banii

Şi viaţa mă aşază pe rugul ei cărunt,

Bunica nu-mi mai spune nani-nani,

Mă-nfrigurează fiecare amănunt.

 

Şi cel ce-am fost şi cel ce sunt se ceartă,

Dar vai şi-acest război e-atât de monoton,

Mi-mbătrâneşte numărul la poartă,

Mi-mbătrâneşte numărul de telefon.

 

Se adaugă mai fiecare oră

Şi telefonul sună distant şi suveran

Şi parcă şi el însuşi mă imploră

Să nu-l tot schimb adăugând un an.

 

Acum, când crucea anilor e spartă

Şi omul de zăpadă, ce sunt, îşi ia palton,

Mi-mbătrâneşte numărul la poartă,

Mi-mbătrâneşte numărul de telefon.

 

Răsună-n mine toate ca-ntr-o sală

În care mormăie strigoiul unui urs

Şi creşte din greşeală în greşeală

Pedepsitorul căilor ce le-am parcurs.

 

Şi dacă moartea mea nu mai e moartă

E că eu însumi mi-am ajuns un zvon,

Mi-mbătrâneşte numărul la poartă,

Mi-mbătrâneşte numărul de telefon.

 

Ceva, aici, produce cărunteţe,

O fabrică de calcar la mine-n oase văd

Şi vine albul ei să mă înveţe

Cum să surâd aliniindu-mă-n prăpăd.

 

Cu fiecare an ce nu mă iartă,

Ca într-o adunare făcută monoton

Mi-mbătrâneşte numărul la poartă,

Mi-mbătrâneşte numărul de telefon.