Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Taină de toamnă

Desculţ prin întîiele brume,

Bătrân de atâta tristeţe,

Să ies dintr-o dată în lume,

Cinismul ceva să mă-nveţe.

 

Cu ochii sticlind ca pisica

Să sar pe pierduta redută

Şi nici să nu ştiu de nimica

Din care şi viermii se mută.

 

Adio, prea buna mea doamnă,

Nimic despre noi nu se ştie,

Dar sânt proclamaţii de toamnă

Afişe de pneumonie.

 

Copii tuşesc măgăreşte,

Bătrânii tuşesc, dar tabagic,

La toţi tensiunea ne creşte

Finalul de veac este tragic.

 

La cârmele lor iluzorii

Pun ţările oameni de paie,

Trăind sub regimul terorii

Pământul e plin de războaie.

 

La ce ţi-aş mai ţine iubire

Când totul în jur este moarte,

Când linia vieţii-i subţire

Şi nici nu conduce departe.

 

Mai bine desculţi peste brume

Purtând terfeloage, nu haine,

Să plec pe vecie în lume

Robit pământeştilor taine.

 

Adio, e toamnă în toate,

Simt sarea în lacrimi la mine,

Pe buzele mele crăpate

Mai arde-un sărut în ruine.

 

Dar ce-ţi mai spun amănunte,

Esenţa e dorul de fugă

Prin brumele marelui munte

Cu toţi filozofii în rugă.

 

Şi-apoi să se-nchidă de-a pururi

Pădure şi noapte şi brume,

Să-mi pierd orice fel de contururi

Să merg ca legenda prin lume.