Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Scrisoare fără adresă

Cui să trimit această tristă scrisoare

pe care o scriu liniştit şi fără speranţă

rezămând hârtia ei

de tot oraşul,

de toată cartea de telefoane,

de toate iubirile care sunt cum sunt,

de toate crimele şi de toate amăgirile

acestei nopţi

în care poştaşul destinat să ducă scrisoarea

doarme în somnul lui familist

în care visează recorduri mondiale personale

la marş, viteza şi săritura în lungime,

rezemând scrisoarea mea

de toate adresele şi de toate rândurile albe,

de toate dramele de dragoste

care seamană probabil cu a noastră,

cui să trimit această scrisoare

care seamană prea mult cu realitatea

ca să ţi-o mai trimit şi ţie?

Cui, din toată această carte de telefoane,

din care cunosc mai mulţi

dădători de nume de străzi

decât locuitori ai străzilor?

Cui?

Fie, această scrisoare a mea,

fie, pentru întâia oară în istoria

telecomunicaţiilor şi poştelor

trimisă pe toate adresele,

ca o citaţie în masă,

ca o molimă unanimă,

primiţi , dumneavoastră,

semenii mei din toată

cartea de telefoane

a oraşului următoarea

scrisoare a mea:

„Nu există iubire fericită,

există numai iubire,

fericirea nu e decât o himeră,

nu există dorinţă de comunicare

decât la tristeţe,

şi totuşi ştiind că nu există

nici iubire şi nici fericire,

eu vi le doresc pe amândouă

şi adorm

cu capul pe adresele şi telefoanele

către care pleacă prin toţi poştaşii

scrisoarea mea de adio”.