Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Scrisoare de Rămas bun – poezie din ceruri

Eu recunosc că am făcut greşeala

De a slăvi prea mult conducătorul

Făcându-i ode şi-ndemnând chiar sala (să cânte):

Partidul, Ceauşescu şi Poporul.

 

Dar nu uitaţi că tot eu sunt cel care

L-am criticat şi-am insuflat dorinţa

De libertate, bunăstare şi schimbare

Subtil, necenzurându-mi conştiinţa.

 

Am făcut şi mult bine-n stânga-n dreapta

Atât cât s-a putut, fără să-mi pese

Periclitându-mi starea, familia şi casa

Dar toate s-au uitat şi-s fapte şterse.

 

De-aceea spun ca ultimă dorinţă

Să mă iertaţi de v-am greşit vreodată

Şi-mi fac adânc proces de conştiinţă

Căci nu e om pe lume fără pată.

 

Aş vrea ca să rămân în mintea voastră

Doar un poet ce şi-a iubit mult ţara

Ce a descoperit şi şlefuit talente

Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.

 

Trecutul mi-l asum şi nu mi-e teamă

Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o să-mi fie

Nu m-am dezis de clasa proletară

Şi am simţit că am o datorie.

 

De a stârni în mintea tuturora

Şi mai ales în suflete de tineri

Că nu suntem o ţară oarecare

Şi-avem destin măreţ şi vom fi liberi.

 

Când noi cântam în sălile-arhipline

Şi recitam pe voci de milioane

Visam la Marea noastră Românie

Şi vă-ndemnam: Treceţi batalioane!

 

Un dor aş mai fi-avut, dar ce păcat

Că n-am putut opri din cale vremea

Să văd autostrada prin Carpaţi

Din Chişinau-Arad cu via Ţebea.

 

Sunt unii care mă lovesc şi-acuma

Când m-am urcat la ceruri, ce oroare!

Cuvinte grele-aruncă, nesimţire

Şi toţi vor ca să cadă în picioare.

 

Eu vă privesc de-aici de sus cu milă

Aş vrea să fiţi mai buni dar nu se poate

Se răsuceşte Ştefan în morminte

De-atâta ură, pizmă, nedreptate.

 

Îmi este jenă, silă, chiar mă bucur

Că am plecat de-acolo, dar mă doare

Când văd valori, talente, caractere

Ce-şi fac familiile peste hotare.

 

Ce sa vă spun, românii mei de bine

Ce-aveţi sfială, bun simţ şi onoare

Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Să ţineţi minte)

Nu lăsaţi ţara călcată in picioare.

 

Nu plecaţi capul, tineţi pieptu-n faţă

Cu fruntea sus, să n-o coboare nimeni

Să vă clădiţi cu toţii altă viaţă

Mesaj către români de pretutindeni!

 

Să iei aminte ţara mea de suflet

Ia atitudine şi dă răul afară

Unde s-a dus Grânarul Europei

Banala ţara-industrial-agrară.

 

Să iei aminte ţara mea de glorii

Cu patimă ţi-o spun din nefiinţă

Clădeşte-ţi viitorul pe trei sfinte

Pe muncă, educaţie, credinţă.

 

În timp ce vă îmbărbătez de-aicea

Din ceruri şi din sfere tutelare

Văd iarăşi vorbe grele prin ziare

Pe forumuri, pe la televizoare.

 

N-am omorât pe nimeni niciodată

Nici când murim nu ni se mai dă pace

La toţi găsiţi cusururi şi reproşuri

Nu mai lăsaţi pe nimeni să se-mpace.

 

Nu-mi stă în caracter dar mă doboară

Limbaju-ascuns al poeziei mele

Fir-ar să fie, nevertebrata ţară

Cu oameni falşi şi plină de lichele.

 

(Nu-mi stă în caracter dar mă doboară

Limbaju-ascuns al poeziei mele

Băga-mi-aş p–a să îmi bag de ţară

Cu oameni falşi şi plină de lichele.)