Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Rugă pentru România

Tragica mea, condamnata mea ţară,

Din nou răstignită şi funerară,

În static şi jalnic galop antigalop,

Între secetă, foamete şi potop.

 

Tragica mea adorată Românie,

Calea nu ţi se mai ştie,

Asupra ta îşi continuă asaltul

Ba unul, ba celălalt, ba altul.

 

Mutată cu forţa, de la lei la roni,

Te-au încălecat pigmei autohtoni,

Care te-au trădat şi te crucifică,

Într-o păcăleală aproape mirifică.

 

Te-au retrogradat urât, cu voia,

După cum i-a mânat paranoia,

Din săracă, te-au făcut mizeră,

În timp ce afacerile lor prosperă.

 

Vor să te scoată şi de pe hartă,

Ţara mea tristă, de pe linie moartă,

Văduvă între văduvele sărace,

După fiecare război, după fiecare pace.

 

Şi, acum, când eşti într-o criză majoră,

Marinarul mlaştinii mi te devoră.

Ţukalarul lui mic şi obedient

Îţi acoperă florile şi vieţile cu ciment.

 

A venit o haită portocalie,

Să ia România şi s-o sfâşie,

A furat şi-a minţit şi trădează,

Ciumă ajunsă în ultima fază.

 

Prin complot, cinism şi bârfă

Vor să te facă o ultimă târfă,

Să te culci cu toţi banii de împrumut

Şi să uiţi cine-ai fost şi ce rang ai avut.

 

Că ai fost regină între popoare

Şi te respecta, chiar dacă nu te iubea, fiecare.

Sate se sparg, oraşe se-nnămolesc,

Se falsifică specificul românesc.

 

În spaţiul mioritic, oiţa nu mai trăieşte,

Mai sunt nişte lupi care urlă câineşte

Şi, ca de moarte să se mai spele,

Ciobanul a emigrat între stele.

 

Vâjâie vântul în orbitele goale

Ale viteazului cu durere de şale,

E târziu şi în ceasuri şi afară

Civilizaţia, acum, stă să dispară.

 

Ca într-un deochi, ca într-un blestem

În socialism eram bolnavi de sistem,

Ca o pedeapsă cu puşcărie grea,

Lipsa competiţiei ne deprima.

 

Şi-acum în capitalism ni se-arată

Toată această recesiune turbată,

Pe roşu am prins toate stopurile

Terorizaţi, am trecut toate hopurile.

 

Ce e tot acest coşmar, pentru Dumnezeu?

Parcă ne e şi mai rău şi mai greu,

Căzută de-o crimă fără căinţă,

Libertatea e de unică folosinţă.

 

Cei mai mulţi n-au nici dreptul la pâine,

Aparenţă de om, tratament pentru câine,

Dreptatea însăşi, elementară,

A fost ucisă pe un peron de gară.

 

Stăm cu chirie la noi acasă,

Birurile se înmulţesc şi ne apasă

Şi întrebăm tăişul sabiei

Şi pe cârmaciul nărod al corabiei.

 

Cu ce drept în prăpăd să ne lase,

Cine-i stăpânul propriei noastre case?

Cui i s-a retrocedat, cu minciună vinovată,

Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodată?

 

Melancolica mea Românie,

Fă-ne să ştim că mai eşti vie,

Scutură-ţi pigmeii care te călăresc

Şi gustă o bucată de măr creţesc.

 

Fă-ţi dreptate, că altfel mori,

Printre atâţia vânzători şi trădători,

Tu eşti o ţară între ţările astrale,

Însângerată-i gloria istoriei tale.

 

N-au cum să te mai conducă nişte derbedei,

Care, când nu fac pe alţii, fac pe ei,

Vezi că din bun-simţ se şi moare,

Românie de sine stătătoare şi pierzătoare.

 

Tragică Românie, aflată sub ape,

Ce aproape e potopul, ce aproape!

Poate că n-avem puterea de a-l recunoaşte,

Dar potopul lucrează între berze şi broaşte

 

Şi ţara ni se pustieşte de tot,

Când pe guvernanţi îi doare în cot

Şi coboară şi ei, din când în când,

Să-i audă pe oameni plângând.

 

Şi se prefac jenant că regretă,

În sumbrul lor teatru de operetă,

În potop, nici clopotele nu mai bat

Pământul horcăie şi s-a înmuiat.

 

Poate că te vei răzbuna, odată şi-odată,

Românie minţită, furată şi violată,

Românie de noroi, Românie de icoană,

Caz unic şi tragic de văduvă orfană.

 

Doar atât am putut aici închega,

O rugăciune pentru învierea ta

Şi te rog eu, cum te roagă fiecare,

Să ieşi din cumplita crucificare.

 

Şi, din inteligenţă şi din instinct,

Glasul tău să se audă distinct,

Ca-n faţa lumii, în faţa porţii,

Să se adune viii şi morţii!

 

Şi, ca o-ntoarcere la tine în destin,

Ridică-te, ţară!

Ajută-ne, Doamne!

Amin!