Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Romanţă în trestie

Trestia pe baltă bate tremurat,

Se aude trenul dinspre Calafat,

Neştiute păsări saltă peste noi,

Cum, chemat de tine, morţii mă-ncovoi.

 

Te iubesc în umbra unui fraged vrej,

Greierii în scocul Dunării sunt treji,

Cad şi plâng asupră-ţi ca un trunchi din trunchi

Şi mai simt ţărâna caldă sub genunchi.

 

Prin pustiul mare, mai era un mânz

Injectat de-alarma trenului de prânz,

Balta e arată, fără spor, de peşti,

Eu pe nevăzute aflu unde eşti.

 

Din gorgane tulburi, apă caldă sorb

Şi turbat asupră-ţi cad ca omul orb.

Vai! pe-aici porumbul s-a făcut kaki

Dintre baionete te voi mai iubi.

 

Vreau să-ţi spun în clipa, când te-am şi chemat,

Că mă fac statuie înspre Calafat,

Dunărea să treacă sub călcâiul meu

Şi de cerul lumii greu să-mi fie, greu.

 

Printr-un sânge teafăr apei să mă scurg,

Trenul să mă taie, fluierat chirurg,

Mă ridic din balta numai trestiiş,

Mai şoptesc prin vrejuri: unde nimerişi?

 

Leneş merge trenul înspre Calafat,

Răscolind ţărâna unde te-am culcat.

Se vor face pepeni şi se vor fi copt

Când îi va atinge noaptea unui moft.

 

Trestia pe baltă, Dunărea în peşti.

Dulcea mea iubită, unde te găseşti?

Te cuprinde flora tulburelui mal

Astăzi pe planetă totu-i mondial.

 

Şi te-ntreb: ce este pe pământ în rest

Dacă noi stăm plută pe-acest straniu vest?

Dacă ei porniră sumbrul lor război

Când stăteam în vrejuri, astăzi, amândoi?

 

Vai de-acel mecanic şi maşina sa,

Ce din ordin, mâine, ne va şi călca,

Curioşii lumii vor bârfi obscen

Deraierea unui plin de moarte tren.

 

Trestia pe baltă bate tremurat

Se aude trenul dinspre Calafat.