Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Poetul şi patria

Poetul n-are voie să trădeze

şi nici să facă glume despre Neam,

el simte totul, de la Rău la Ram,

născut ca lacrima de metereze.

 

Poetul n-are voie să adoarmă,

cât sunt necazuri încă şi nevoi,

prin el suntem la ceas de veghe noi,

poetul ne e rodnica alarmă.

 

Potul n-are voie să transforme

în mod oracular, în mod peltic,

nimic în totul, totul în nimic,

nici coaja-n fruct, dar nici esenţa-n formur.

 

Poetul n-are voi şi nu poate

să-şi terfelească misiunea sa,

el pentru libertate va lupta

dar nu-şi va bate joc de libertate.

 

Poetul n-are voie să se mintă,

şi nici să mintă oamenii prin vers,

că azi ar exista doar univers

şi nu popor, familie sau gintă.

 

Poetul n-are voie să prefacă

durerea lumii în orchestra sa,

el trebuie să caute în ea

model pentru-o simţire prea săracă.

 

Poetul n-are voie nici să ştie

necum să-nveţe din vreun loc savant,

plăcerea limbuţiei în neanţ,

când el în viaţă are-o datorie.

 

Şi când cuvântul lui, pătruns în ţară,

ca ploaia-n brazdă, îl va ţine viu,

pierzând şi câştigând acest pariu,

Poetul are voie să şi moară.

 

În schimb, Poetul are veşnic voie

să creada-n adevăr şi în frumos,

să fie , trup şi răni, cu cei de jos,

cu vâsla versului slujind pe Noe.

 

Poetul are voie să greşească

în dragoste, în vise, în păreri,

să nu-şi mai afle capul nicăieri

când e la mijloc spita femeiască.

 

Poetul are voie să şi plângă,

atunci când oamenii normali zâmbesc,

pentru poet rămâne omenesc

să-ţi poarte crucea pe golgota stângă.

 

Poetul are voie a fi rană,

când celelalte răni, ce-au fost pe-aici,

s-au prefăcut în biete cicatrici,

care-au uitat condiţia umană.

 

Poetul are voie să întrebe

ce-i viaţa, cum e viaţa, ce-a ajuns,

în numele nevoii de răspuns,

în numele-ndelung truditei plebe.

 

Poetul are voie să şi rişte,

de partea omului de rând sărind,

cum are voie şi la un colind,

ce poate-n oameni sufletul să-l mişte.

 

Poetul are voie strict la toate,

de fapt în toate e problema sa,

el pentru libertate va lupta

dar nu-şi va face joc din libertate.

 

Şi, dacă din adânc de om şi ţară,

cuvântul lui, de dânşii însuşit,

va reveni , precum a fost rostit,

Poetul n-are voie să mai moară.