Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Pacient

Eu n-am să mă fac bine niciodată

Mereu voi suferi de-o boală grea,

Simţindu-mi conştiinţa vinovată,

Că nu e totul bine-n ţara mea.

 

Puteţi să mă-ntrebaţi: – Ce vrei, băiete?

În treburile mari de ce te bagi?

Am să răspund milos şi pe-ndelete:

-Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

 

Mi-am investit şi nervi şi timp şi viaţa,

În drumul care m-a ademenit

Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă

Şi să trăiesc pe muche de cuţit.

 

Puteam să-mi fac în alte părţi avere,

Puteam să fiu un bun european,

Puteam să mă înscriu la mamifere,

Ins metabolic de la an la an.

 

Puteam să am un os, cum au toţi servii,

Să-l rod meschin şi fără de idei

Dar epocii eu i-am cedat toţi nervii

Şi ea nu-mi dă nici drogurile ei.

 

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară,

Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,

Nu e-năuntru hiba, ci afară,

Trăiam un veac, albil dacă eram.

 

N-am dreptul la o mare suferinţă?

Nu-mi daţi cartelă nici pentru prăpăd?

Ei, bine-atunc i, în m ine ia fiinţă

Un neam pe care voie am să-l vad.

 

Şi n-am să pot să-ngadui niciodată,

Acest trup nelegiuit, al meu,

Să-nveţe nebunia blestemată

De-ai fi uşor când ţării îi e greu.

 

Ca fluturele părăsind omida,

Când vine peste toţi o clipă grea,

Sunt un atlant murind cu Atlantida,

Deşi puteam zbura, dacă voia.

 

N-aveţi la dumneavoastră-n farmacie,

Medicamente, boala să-miluaţi,

Un singur leac îmi trebuieşte mie:

Să-i pot vedea pe ceilalţi vindecaţi.

 

Această boală e o boală rară,

Această boală grea,

Această boală se numeşte Ţară

Şi leacul este ea şi numai ea.