Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Nebunul de alb

Acum sunt mai pustiu ca-ntotdeauna

De când mă simt tot mai bogat de tine

Şi-mi stau pe tâmpla Soarele şi Luna

Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

 

Şi uite n-are cine să ne-ajute

Abia-şi mai duce lumea ale sale

Pe un perete alb de muze mute

Nebunii negrii caută o cale.

 

Şi te iubesc cu milă şi cu groază

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie

Ca un nebun de alb ce capturează

Regină neagră pentru veşnicie.

 

Prin gări descreierate accidente

Mărfare triste vin în miezul verii

Iar eu sunt plin de gesturi imprudente

Ca să te-apropii şi ca să te sperii

 

Jur-împrejur privelişti aberante

Copii fragili ducând părinţi în spate

Şi sânii gri de os alunecând pe pante

Iar albatroşi venind din zări uscate.

 

Mi-e dor de tine şi-ncerc să-ţi văd chipul

Te caut pe orice latură a firii

Şi dacă-n podul palmei-ncerc să iau nisipul

Văd un inel jucându-se de-a mirii.

 

Îi văd în bătălii din vreme-n vreme

Ostaşii gărzii tale mi se-nchină

Iubita mea cu foarte mari probleme

Cu chip slavon şi nume de regina.

 

Fiorul rece prin spinare-mi trece

Când mi-amintesc cu gene-nlăcrimate

Că tu de la etajul treisprezece

Vroiai să te arunci să scapi de toate.

 

Dar tu ai înţeles de fapt că nu-i se cade

Să-ţi pui în cumpănă întreaga viaţă

Că nu-s în joc abstractele rocade

Ci sângele ce fierbe sau îngheaţă.

 

Neputincioasă, tristă şi frigidă

Aşa ai fost şi apăreai senină

Dar cel care-a ştiut să te deschidă

Nu-i fericit, ci îmbătat de vină.

 

Lăsând, de fapt, ambiţiile deoparte

Ne aruncăm în marea nemiloasă

Şi-mpreunaţi ca filele-ntr-o carte

Ne facem din sudoare sfântă casă.

 

Pe urmă vin ceilalţii să ne-o distrugă

Şi ochii tăi mă caută întruna

Dar eu înalt nefericită rugă

Purtând pe tâmplă Soarele şi Luna.