Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Îndrăgostit de Bucureşti

Nu ştiu de ce, pe cât m-afund în viaţă

mă simt atras de fleacuri omeneşti,

şi-mi place-n anotimpul de vacanţă

să-ntârzii, să ramân în Bucureşti.

 

De el ne-am săturat, dar el ne place,

el e un prag lovit să vezi alt prag,

şi-acum, când sânt sătul de locul zilnic

mă simt golit şi-mi e deodată drag.

 

Pe piatra lui am tot bătut cadenţa

şi-am s-o mai bat atât cât voi trăi,

spre un Olimp ascuns pe orice stradă

în căutarea marii poezii.

 

Aici m-au sufocat cu dulce teii

şi au trecut aiurea anii mei

aici copiii mi-au venit la viaţă

şi am născut şi-am îngropat idei.

 

La Bucureşti, copilăria toată,

visam s-ajung să pot şi eu vedea

celebrii câini ce au covrigi în coadă

şi să-ntâlnesc şi eu pe mama mea.

 

Eu vara aş iubi-o pe orbeşte,

dar simt că toamna-i anotimpul meu,

când frunze şi lumini pe bulevarde

mai dau halou părerilor de rău.

 

Când pe terase se mai bea o bere

şi oamenii romanţe triste vor,

şi-n curţi se face vin din must de struguri

şi toţi bucureştenii au umor.

 

L-am părăsit destul, ca azi să-l caut

şi să-l găsesc întodeauna treaz,

nu este el cel mai frumos din lume,

dar cel mai drag ne e în orice caz.

 

Mă pregătesc să fug din nou în ţară

şi să câştig aripi dumnezeieşti,

să pot gusta melancolia toamnei

în fiecare colţ de Bucureşti.