Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Iluzia unei insule

Diseară-i plecarea în insula mea

trăsura de nuc te așteaptă la scară,

ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia

căci câini-polițiști s-ar putea să apară.

 

Nu-ți face probleme, birjarul e mort

și caii sunt morți și trăsura e moartă,

fugim fără martori în nu știu ce port,

în insula mea la cinci capete spartă.

 

Acolo, vom creste copii monstruoși,

lachei de metal și de mâzgă vor râde,

cu vești ne-or ticsi de la moși și strămoși,

tic-tac telegraful, cadavrelor ude.

 

Vom trage trei filme color, de deochi,

și le vom trimite în lume de-a rândul,

ca-n sticle băgându-le în câte un ochi,

al patrulea ochi pentru casă păstrându-l.

 

Și ziua întreagă, noi goi, fără tiv,

pe sănii de foc vom zbura într-o vale,

iar eu, gospodarul, voiesc să cultiv

grâu dulce și leneș, pe coapsele tale.

 

Te-aștept deocamdată. E mijlocul verii,

e mijlocul iernii, ciudată poveste;

iar când vei urca e-n zadar să te sperii

trăsura ca moartea părându-ți că este.

 

E numai iluzie, dincolo-s eu,

te-aștept cu făclii, patru mii șase sute,

zadarnic te sperii că ninge mereu,

că străjile drumului fumegă mute.

 

Hai vino și urcă și spune ceva

birjarul e mort, are sânge de cârjă

te-aștept fără martori în insula mea,

port haine de nuc, sunt aproape o birjă.

 

Iar dacă nu-mi vezi fața ce mi-am găsit-o,

să știi că, în insula mea, totuși sunt,

eu, movila celui mai proaspăt mormânt,

întinde piciorul și calcă, iubito!

 

Și asta e totul. Plecarea-i diseară

Fantoma trăsurii așteaptă la scară.