Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Din nou, Dacii liberi

Noi n-am avut nevoie

Să luăm adeverinţe

Că vieţuim acasă,

În patrie la noi,

Am fost şi vom ramâne

De-a pururi dacii liberi

Şi iubitori de pace,

Şi vrednici de război.

 

La Sarmisegetuza,

La focuri, cu Zamolxe,

Şi stelele din ceruri

Din sânge ni se rup.

Nu ne-au învins romanii

Şi-am râs de toţi barbarii

Strigând la ei cu steagul

Făcut din cap de lup.

 

Aceasta dăm de ştire,

De sub pământul nostru,

Urmaşilor în care

Reânviem acum.

Femeile iubindu-şi

Să nască dacii liberi

Spre răzbunarea noastră

Pe cel din urmă drum.

 

Numiţi şi ţara noastră

Cu numele ei dacic

Iubiţi pe nou veniţii

După atâţia ani,

Dar veşnic ţineţi minte

Că peste dacii liberi

Au tot călcat invazii

Şi altfel de romani.

 

Noi am rămas în glie

Şi devenim pădure,

Şi devenim recolte,

Să vă hrănim pe voi,

Şi temelia ţării

S-o întărim cu oase

Şi iubitori de pace,

Şi vrednici de război.

 

Cu tot ce năzăreşte

Din firea noastră veche,

Dăm Romelor de ştire,

Prin ierburi murmurând,

Că numai oboseala

Ne-a aşezat sub scoarţă,

Dar dacă e nevoie

Ne vom scula oricând.