Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Coşmar cu o planetă de noroi

Cuvintele sunt pline de noroi,

Cum sunt copitele de cai plugari,

Nu mai ajunge sensul pân’ la noi

Copiii adevărului sunt rari.

 

Pe-o parte-a lui veacul e-o mortăciune,

Prin flori lumina trecerii trecu,

Nu e conştiinţă cea care nu spune

Decât un da şi niciodată nu.

 

Nu-şi mai găsesc în viaţă nicio cale

Cei ce lumina o privesc urât,

Chiar dacă munţii par nămolul moale

Purtat de porcii veacului pe rât.

 

Din steaguri unii şi-au făcut cămaşă,

Iar din cămăşi şi-au făcut alţii steag,

Sătulă e de sine stirpea laşă,

Numai noroiul îi mai este drag.

 

Planeta e un cat pe care plouă,

Şi apa peste şanţuri a ieşit,

Nămol e şi zăpada, nămol afli şi-n rouă,

Noroiul conjugat şi regăsit.

 

Că, din atâta dare înapoi,

Pe drumul laşităţii şi minciunii

Ce altceva mai pot râvni nebunii

Decât noroi, când ei gândesc noroi?

 

Le fie deci, noroiul pur, le fi

Singurul mod de a gândi şi-a fi,

Dacă ei nasc sub norii de leşie

Idei din ce în ce mai mici, mai gri.

 

O, dacă din atâta murdărie

Şi din acel mult crescător nămol,

Măcar un pom real ar fi să-nvie

Să nu rămână el, nămolul, gol.

 

Cuvintele sunt pline de noroi,

Noroi pe ne-nţeleasa Monalisă,

El îi îmbracă azi pe sumbrii goi,

Haină de protocol, culoare-nchisă.