Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Colindul Poetului

Să-i fie veacul liber şi întreg

Plin de sudoarea lumii truditoare

A celor ce-l păzesc şi-l înţeleg,

Atâta cât de soarta lui îi doare.

 

Miner cinstit al nopţilor târzii,

Coleg de străluciri cu Universul,

Burduf de suferinţi şi bucurii,

Aşa să-i fie toată viaţa versul.

 

Să nu dea adevărul la tocmeli

Chiar dacă el ca om ar fi să cadă,

Răpus de propriile lui greşeli

Sau de vreo ipocrită mascaradă.

 

Purificându-şi sufletu-n furtuni

Să nu se lase vântului ce bate,

Dator mereu acelor mulţi şi buni

Să aibă loc de-a pururi în cetate.

 

Oricum, el va trăi mai multe vieţi

De va simţi încetul cu încetul

Ce trebuie să facă-un cântăreţ

Pentru a fi, prin voia lor, Poetul.

 

Să creadă-n oameni şi-n dreptatea lor

Agent, din veac, al plebei suferinde

Ajuns nemuritor ca muritor

Şi ca depozit tandru de colinde.

 

Să merite să tragă-n el un tun

Cu salvele obştescului oprobiu

De n-a-nţeles ce substantiv comun

Câştigă dreptul sfânt de nume propriu.

 

Să-i fie versul liber şi întreg

Că-i elegie, fabulă sau odă,

Căci pentru toţi acei ce-l înţeleg

Prezenţa lui nu este incomodă.

 

Poemul lui, extract de zori de zi

Şi început crepuscular de soare,

Să poarte suferinţi şi bucurii

Sudoarea sfântă a lumii truditoare.

 

Şi, dacă zilnic întâlnind infern,

Va şti să-l pună la-ncălzit cazane,

El va muri, spre-a deveni etern

Şi cântec al condiţiei umane.