Poezii pentru copii

Abonează-te la fluxul RSS

Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Cine iese ultimul din ţară

Sărăcia noastră ne omoară,

De atîta marş ne doare splina,

Cine iese ultimul din ţară

E rugat să stingă şi lumina.

 

Noi mereu le-am suportat pe toate,

Ducă-se dezastrele de-a dura,

Dar de ce, în plină libertate,

Cea mai mare să devină ura?

 

Pluralismul – tuturor ne place,

Chiar dacă îl facem numai unii,

Dar vedem, de-atîta timp încoace,

Pluralismul cinic al minciunii.

 

Sfîntă-i opoziţia pe lume

Şi organic preferăm răspărul,

Dar de ce, în păcăleli şi glume,

Nu se mai distinge adevărul?

 

Mai contează, uneori, şi fapta,

Nu se poate construi cu tînga,

Nu există stînga fără dreapta,

Nu există dreapta fără stînga.

 

Ne vor întreba copiii, mîine,

Morţii vor sări să ne condamne,

Dacă, pentr-un colţ mai bun de pîine,

Ne vom vinde ţara noastră, Doamne.

 

Libertate şi democraţie,

Paşapoarte pentru fiecare,

Dar de milă nimeni nu mai ştie

Şi e vraişte la hotare.

 

Coridor european şi-atîta,

Sub o licitaţie măruntă,

Provocarea, patima si bîta

Şi în curţi, şi-n pieţe se înfruntă.

 

Om la om nici nu mai vrea să creadă,

Om pe om la zid fatal îl scoate,

Singură se scoală o baladă

Şi în zdrenţe circulă pe sate.

 

Fînul necosit se-nvîrtoşează,
Putrezeşte sus, pe crengi, caisa,
În tăcerea-naltă de amiază
Morţii îşi aud ei înşişi zisa.

 

Cale pietruită cu dezastre,

Noapte-ntredeschisă pentru-o oră

Grijulii cu soarta ţării noastre,

Voievozii-a moarte ne imploră.

 

N-avem nici o şansă de izbîndă,

Vom rămîne bieţi orfani pe-aicea,

Dacă, supăraţi pe cei la pîndă,

Am trezit din moarte cicatricea.

 

C-un refren de muzică uşoară,

Într-un fel, ne recunoaştem vina,

Cine iese ultimul din ţară

E rugat să stingă şi lumina.