Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore

Tipăreşte
Călugăr

Doamne, fă-mă călugăr

Şi cheamă-mă până la tine

Să-ţi spun adevărul

Despre marele dezastru pământesc.

Doamne, fă-mă călugăr.

Au fost hăituiţi,

Au fost ofensaţi,

Dar călugării au totuşi

O oarecare liberă trecere

La vămile cerului.

 

Undeva, la Cheia,

Am auzit eu că există

O scară de raşină de brad

Care ajunge până la tine, Doamne,

Lasă-mă să urc şi să-ţi spun.

 

Voi găsi-o chiar dacă

Nu e în evidenţa primăriei din Mâneciu

O voi găsi-o după miros,

După mirosul morţilor

După mirosul viilor,

După mirosul de tămâie.

 

O voi găsi-o şi voi veni

Să-ţi spun ce rău e pe pământ

Să-ţi spun că-n luptele pentru dreptate

Dreptate a ieşit

Atât de zdrobitor victorioasă

Încât a devenit idee,

Nu mai are nici o realitate.

 

Doamne e nedrept totul,

Copiii nu mai au decât recreaţii şi examene,

Ore de clasă nu mai sânt,

Bătrânii sânt puşi la zid

Sub nişte taloane de pensii

Care sânt trase din tunuri

Ale binevoinţei generale.

 

În rest muncim până ne cad mâinile din umeri

Şi nu mai ştim pentru cine muncim

Mai ales că ei ne dau să facem

Lucruri pe care tot ei le consideră inutile

Şi ne reproşează nouă

Că facem lucruri inutile.

 

Dar, în fine Doamne, primeşte-mă în audienţă

Pe mine, călugărul cel mai limbut,

Al mănăstirii tale cu 5 continente.

Hai, Doamne, fii bun şi primeşte-mă

Că, altfel, dacă întârzii,

Nu mai am pe unde urca

Vine omenirea flămândă

Să mănânce scara de raşină

Care duce la tine,

Doamne, fă-mă călugăr,

Fă-mă şi ascultă-mă

La ora când mănăstirea ta

Cu 5 continente

Şi cu 4 miliarde de prăpădiţi

Instalează ultimele arme

În clopotniţă !