Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Măgarul împodobit

                        Odată s-au întâmplat

                        Un paşă la Ţarigrad să fie foarte bogat

                        Şi să aibă un măgar pe care umbla călare,

                        Împodobindu-l frumos cu tacâmuri scumpe foarte;

                        Deci mergând pe dânsul la primblare,

                        Oamenii i se închina, dându-se din drum deoparte;

                        Iar măgarul socotea că oamenii lui se închină,

                        Şi de-aceea se făcuse mândru şi foarte sumeţ,

                        Şi aşa de îndrăzneţ,

                        Că pe uliţă mergând, buzna peste oameni da,

                        Sau arunca din picioare spre a-i feşteli cu tină,

                        Iar bietul popul rabdă

                        Măgarului cest obraznic de frica celui călare

                        Orice înfruntare.

                        Odată însă măgarul din grajd afară ieşind,

                        Şi viindu-i chef să umble singur pe uliţa mare,

                        Ca să facă haz, văzând

                        Oamenii cum i se-nchină,

                        Au început să şi zburde, să zvârle şi să-i lovească.

                        Dar cine au fost de vină,

                        Dacă oamenii cu parul au început să-l stâlcească?

                        Deodată însă măgarul socotea că este şagă,

                        Văzând însă mai târziu că şaga era prea groasă,

                        Au fugit ruşinat acasă,

                        Şi atunci au început să înţeleagă

                        Că toţi măgarii în lume sunt sade numai măgari,

                        Fie cât de podobiţi

                        Şi cu aur poleiţi,

                        Şi aibă măcar protectori pe toţi boierii cei mari.

 

                        Măgarii, ca şi ciocoii, întocmai se bizuiesc,

                        Când se ştiu proteguiţi,

                        Şi de înţelepte sfaturi nicidecum nu se sfiesc,

                        Pân-când nu sunt pedepsiţi.