Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Vulpea liberală

                        Vulpea fără-ncetare

                        Striga în gura mare

                        Că de când elefantul peste păduri domneşte

                        Trebile merg la vale şi lumea pătimeşte.

                        Că este nedreptate

                        Să va să cheltuiască

                        Veniturile toate

                        Pentru masa crăiască.

                        D-acestea elefantul, cât a luat de ştire,

                        Temându-se, cu dreptul, de vreo răzvrătire,

                        Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise,

                        O invită la curte, o-mbrăţişe şi-i zise:

                        „Am aflat, jupâneasă, că ai mare talent.

                        Voi să te pui în pâine;

                        Şi începând de mâine

                        Îţi dăm cu mulţumire,

                        Ca un semn de cinstire,

                        Al găinilor noastre întins departament:

                        Caută-ţi bine treaba.”

                        – „Pe seama mea te lasă”,

                        Răspunse oratorul şi, sărutându-i laba,

                        Se întoarse acasă.

                        În ziua viitoare,

                        Vulpea ca totdeauna veni la adunare;

                        Dar însă oblojită, pe subt barbă legată,

                        „Ce ai, de eşti astfel?” o întrebară toate.

                        „Îmi e rău de aseară, îmi e rău cât se poate,

                        Şi cu trebile ţării să mă lăsaţi în pace.

                        Craiul ştie ce face;

                        El nencetat gândeşte la al obştii folos.

                        Adio! sânt bolnavă: m-am înecat c-un os.”

 

                        Cunosc mulţi liberali, la vorbe ei se-ntrec,

                        Dar până în sfârşit cu oase se înec.