Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Privighitoarea şi măgarul

                        Nenorocita privighitoare

                        Cânta-n pădure a ei durere,

                        Natura-ntreagă da ascultare,

                        Tot împrejuru-i era tăcere.

 

                        Alţii în locu-mi ar descrie poate

                        Acele tonuri neimitate,

                        Glasul acela-nmlădietor,

                        Ce c-o-ntorsură lină, uşoară,

                        Treptat se urcă şi se coboară,

                        Plin de simţire, plin de amor.

 

                        Eu vă spui numai că despărţirea

                        Şi suvenire pline de jale,

                        Că nedreptatea, nelegiuirea

                        Era sujetul cântării sale.

 

                        Un măgar mare ce-o ascultase,

                        Şi ca un aspru judecător

                        Capul pleoştise, sau ridicase

                        Câte-o ureche-n semn de favor,

 

                        Ieşi-nainte să-i dea povaţă,

                        Şi c-o neroadă încredinţare:

                        „Am fost – îi zise – aci de faţă,

                        Dar, zău, nu-mi place a ta cântare.

 

                        Cu toate-acestea, am nădejdi bune,

                        De nu îţi pare lucru prea greu,

                        La nişte reguli a te supune,

                        Luând de pildă cântecul meu.”

 

                        Atunci începe cu bucurie

                        Un cântec jalnic şi necioplit,

                        Încât de aspra lui armonie

                        Toată pădurea s-a îngrozit.

 

                        Privighitoarea, fără sfială,

                        Zise: „Povaţa e în zadar;

                        Căci d-aş urma-o, nu e-ndoială

                        Că eu în locu-ţi n-aş fi măgar”.