Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Lupul moralist

                        V-am spus, cum şi se pare, de nu îţi fi uitat,

                        Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat.

                        Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui

                        Ceea ce s-a urmat subt stăpânirea lui.

                        Auzind împăratul că-n staturile sale

                        Fac năpăstuiri multe păroşii dregători,

                        Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale

                        Unde să nu vezi jertfe mai mulţi prigonitori,

                        Porunci să se strângă obşteasca adunare,

                        Lângă un copaci mare;

                        Căci vrea pe unii-alţii să îi cam dojenească,

                        Şi-n puţine cuvinte,

                        Să le-aducă aminte

                        Datoriile lor.

                        Toţi se înfăţişară: şi-nălţimea lupească

                        Începu să vorbească

                        C-un glas dojenitor:

                        „Domnilor de tot felu! Bune sânt astea toate?

                        Datoriile slujbei astfel le împliniţi?

                        Nu aveţi nici sfială, nici frică de păcate,

                        Să faceţi nedreptate şi să năpăstuiţi?

                        Toate slujbele voastre ţara vi le plăteşte;

                        Încă, pe la soroace,

                        Câte un dar vă face.

                        Dar reaua nărăvire,

                        Ce o aveţi din fire,

                        Nu se tămăduieşte.

                        Vedeţi cu ce morţi grele

                        Se isprăvesc din lume

                        Şi cum lasă rău nume

                        Acei care fac rele.

                        Gândiţi-vă că poate veţi da cuvânt odată.

                        La-nalta judecată.

                        Gândiţi-vă la suflet, şi luaţi de la mine

                        Pildă a face bine.”

                        Ăst cuvânt minunat,

                        Pe care domnul lup auz că l-a-nvăţat,

                        Trecând pe lângă sat.

                        La ziua unui sfânt, când preotul citea

                        Şi propovăduia,

                        Pe mulţi din dregători, să plângă i-a-ndemnat.

                        „E! ce aţi hotărât, jupâni amploiaţi?

                        Oare-o să vă-ndreptaţi?”

                        Îi întrebă atunci înălţimea-mblănită,

                        Ce purta o manta de oaie jupuită.

                        „Spuneţi, o să schimbaţi purtarea-vă cea proastă?”

                        – „Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră,

                        Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;

                        Ne poate fi iertat,

                        Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta,

                        De unde-aţi cumpărat postavul de manta?”

 

                        Când mantaua domnească este de piei de oaie,

                        Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie.