Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Link building

Palo santo online

Lucru pentru studenţi

Ink toner

Traduceri apostile

Deparolare laptop

Celulită Galați

Instrumente de proiectare și inginerie

Cursuri de Engleză

Aparate Anti Cârtițe


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Corbii şi barza

                        Pe o câmpie

                        Mare, bogată,

                        Urmă odată

                        O bătălie

                        Aspră, cumplită, neasemănată,

                        Încât cadavre nenumărate

                        Zăceau grămadă neîngropate.

                        Corbii îndată luară ştire;

                        Lacomi de pradă, ei năvăliră,

                        Şi cu grăbire

                        Aci sosiră.

                        Şi după ce mâncară, şi după ce băură

                        Mult sânge, începură

                        C-un glas îngrozitor

                        Să cânte cina lor.

 

                        Barza cea simţitoare,

                        Care pe om iubeşte

                        Şi-n preajmă-i se nutreşte,

                        Văzându-i, de departe

                        Le strigă: „Cum se poate

                        Aşa neruşinare?

                        E locul pentru cină? e ora de plăcere,

                        Pe un pământ de doliu, în ziua de durere?

                        Mumele îşi plâng fiii;

                        Izvorul bogăţiei,

                        Câmpul, e ruinat,

                        Iar voi vă îndopaţi,

                        Şi cântaţi!”

                        – „D-aceasta ne iertaţi –

                        Răspunse deodată,

                        Ceata întunecată –

                        Omului cât îi place

                        Poate fi ruinat,

                        Dar noi suntem în pace

                        Şi mult ne-am îngrăşat.”

 

                        Acei ce de-a ţării grea soartă profitară,

                        Ce de streini în posturi, în ranguri se-nălţară,

                        Ce prin trădări, baseţe, sânt astăzi mari, bogaţi,

                        Poate şi decoraţi,

                        După a mea părere, sânt corbi neruşinaţi.

 

                        Dar aş dori să-mi spuneţi, domnilor cititori,

                        (Căci eu vorbesc d-o ţară

                        De tot imaginară)

                        La noi să află oare astfel de muritori?

                        Dacă aveţi de oameni idee aşa proastă,

                        Las răspunderea toată asupra dumneavoastră.