Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Castorul şi alte lighioni

                        Mai multe lighioane, locuind într-o vale,

                        Erau des vătămate d-un iute râu vecin,

                        Care, ieşind cu zgomot din malurile sale,

                        Strica vizunii, cuiburi, şi traiul lor cel lin.

                        Ele dar s-adunară

                        Şi mult se consultară,

                        Ce fel ar putea face,

                        Şi prin care mijloace

                        Stavilă ar opune

                        L-acea înecăciune.

                        „Fraţi – zise un castor,

                        Zidar de soiul lui –

                        Eu asta socotesc,

                        De mi-ţi da ajutor,

                        Să m-apuc să clădesc

                        Zid tare de pământ şi apei să-l opui.”

                        – „Bravo! bine-ai gândit,

                        Strigară toţi pe loc;

                        Eşti patriot vestit

                        Şi mare dobitoc.”

                        Castorul încântat,

                        Făr-a mai zăbovi,

                        S-apucă de lucrat,

                        Dar nu fu ajutat,

                        Şi pre rău izbuti,

                        Căci râul furios,

                        De multe ploi umflat,

                        Izbi ş-azvârli jos

                        Pământul înălţat.

                        Atunci ceilalţi fugind

                        Pe meşter blestemau

                        Şi toţi îl defăimau

                        Zicând: „Ce ticălos,

                        El a pricinuit

                        Răul ce s-a-ntâmplat,

                        Pentru că a cercat,

                        În neroada-i dorinţă,

                        Lucru peste putinţă;

                        Eu l-am povăţuit,

                        Dar nu m-a ascultat,

                        Şi de aceea noi

                        Tragem aste nevoi”.

 

                        Adeseori virtutea aşa se preţuieşte:

                        Orice nobilă faptă, orice dreaptă-ncercare,

                        Pentru-al mulţimii bine ş-a ţării apărare,

                        Mişeii o defaimă, daca nu izbuteşte.