Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Link building

Palo santo online

Lucru pentru studenţi

Ink toner

Traduceri apostile

Deparolare laptop

Celulită Galați

Instrumente de proiectare și inginerie

Cursuri de Engleză

Aparate Anti Cârtițe


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Câinele şi căţelul

                        „Cât îmi sânt de urâte unele dobitoace,

                        Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,

                        Care cred despre sine că preţuiesc ceva!

                        De se trag din neam mare,

                        Asta e o-ntâmplare:

                        Şi eu poate sânt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.

                        Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate

                        Este egalitate.

                        Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,

                        Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.

                        Cât pentru mine unul, fieştecine ştie

                        C-o am de bucurie

                        Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,

                        Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”

                        Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare

                        Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.

                        Căţelu Samurache, ce şedea la o parte

                        Ca simplu privitor,

                        Auzind vorba lor,

                        Şi că nu au mândrie, nici capriţii deşarte,

                        S-apropie îndată

                        Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:

                        „Gândirea voastră – zise – îmi pare minunată.

                        Şi simtimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”

                        – „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson, plin de mânie.

                        Noi, fraţii tăi, potaie!

                        O să-ţi dăm o bătaie

                        Care s-o pomeneşti.

                        Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,

                        Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”

                        – „Dar ziceaţi…” – Şi ce-ţi pasă ţie? Te-ntreb eu ce ziceam?

                        Adevărat vorbeam,

                        Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,

                        Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”

 

                        Acestea între noi adesea o vedem,

                        Şi numai cu cei mari egalitate vrem.