Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Vulturul şi albina

                        O, cât sunt de fericiţi

                        Cei de soarta lor slăviţi!

                        Căci ei şi spre fapta mare

                        Au a slavei îndemnare.

                        Dar şi cei ce ostenesc

                        Întru binele obştesc,

                        Neprivind la răsplătire,

                        Sunt prea vrednici de cinstire.

 

                        Vulturul pe o albină

                        Au zărit-o în grădină,

                        La revărsatul de zori,

                        Bâzâind pe lângă flori.

                        Şi i-au zis: „O, ticăloasă,

                        Albină nesăţioasă!

                        Tu petreci a ta viaţă

                        Tot pe flori şi pe verdeaţă,

                        Migăind necontenit

                        Nu ştiu pentru ce sfârşit.

                        Dar nici însăţi tu nu ştii

                        Care-i munca ta cea bună,

                        Când ca tine mii de mii

                        Miere la un stup adună.

                        Iar apoi, ce fericire

                        Moştenesc eu de la fire!

 

                        Cum aripile-mi întind

                        Şi mă desfătez zburând

                        Către ceruri, către soare:

                        De a mea putere mare,

                        Păsările lumii toate

                        Fug, s-ascund înspăimântate”.

                        – Fii tu în veci preaslăvit,

                        Albina lui au rostit.

                        Joe să te norocească

                        Şi anii să-ţi înmulţească.

                        Iar eu fiind rânduită,

                        Obştiei să ostenesc,

                        Mă cunosc prea fericită

                        Când fagurii îi privesc,

                        Lucraţi de mii de albine;

                        Şi ştiu că şi de la mine

                        Un pic de miere măcar

                        S-au adus întru bun dar.