Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Veveriţa

                        Veveriţa cu crenguţa

                        De mulţi ani slujea la leu;

                        Slujba cere stăruinţă

                        Şi este lucru cam greu

                        A fi deştept, cu simţire,

                        Ş-a întâmpina ades

                        Capricii care din fire

                        Au acei mari mai ales.

                        Nu ştiu dar, cu ce purtare,

                        Cu ce chip prea nimerit

                        Veveriţa cinste mare

                        De la leu au dobândit

                        Ş-au luat făgăduinţă

                        Că din dările ce vin

                        Îi va da spre cunoştinţă

                        Un car de alune plin.

                        Făgăduinţa îi bună,

                        Numai nu aduce saţ;

                        Şi la auz ea răsună

                        Cuvânt aspru: mai răbdaţi!

                        Veveriţa-n ascultare

                        Rânjea dinţii lăcrimând

                        Şi din ochi clipea cu jale,

 

                        Pururea la slujbă stând;

                        Când neamurile ei toate

                        Ici-cole pe crengi sălta

                        Şi întru alune coapte

                        Gustul său îşi desfăta.

                        Vremea trece, vremea zboară;

                        Veveriţa au slăbit

                        Şi de a slujbei povară

                        Lepădare au pornit.

                        Leul fără prelungire

                        Demision ei au dat,

                        Însoţit de mulţumire

                        Şi de carul încărcat

                        Cu preafrumoase alune;

                        Dar puteţi să socotiţi,

                        Acum ele ce sunt bune

                        Veveriţei fără dinţi.