Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Vărul primare

                        Sub laviţe-n cămară

                        Toţi şoarecii de frunte făcuse-odinioară

                        Sfat mare între ei,

                        La care hotărâse cu multă scumpătate,

                        Ca în a lor cetate

                        Să nu se-ngăduiască nici unul din acei

                        Ce nu vor avea coadă; pe un temei puternic,

 

                        Că şoarecul nevrednic

                        Să-şi cruţe coada sa,

                        La întâmplări mai grele

                        Cetatea va lăsa

                        În prada mâţei rele.

 

                        Se vede că ei coada o au semn de trufie,

                        Sau merit osebit;

                        Precum la noi fu barba cu titlu de cinstit.

                        Oricum pricina fie,

                        A şoarecilor act

                        Sub laviţe la tact

                        S-au pus în împlinire.

 

                        La următoarea însă obştească întrunire,

                        Un şoarec fără coadă cu cei de frunte sta

 

                        Şi pricini cerceta.

                        Alt şoricel cu laba vecinul îşi ghionteşte

                        Şoptindu-i: „Nu vezi, frate, ce rău ni se găteşte!

 

                        Cum poate fi primit

                        Un şoarec prihănit

                        În astă preacinstită de cozi lungi adunare?

                        Şi tu, bătrân ales,

                        Păzeşti tăcere mare”.

 

                        – Păzesc tăcere, dragă, căci el mi-i văr primare.

                        – Destul, am înţeles.

 

                        Nici în vizunii, oare,

                        Hatârul lege n-are?