Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Vaporul şi calul

                        Locomotivul ca fiara muge,

                        Din sânu-i scoate de tartar fum,

                        Şi ca balaur şuierând fuge

                        Pe ferecatul cu şine drum.

 

                        O coadă lungă în urmă-i poartă:

                        Şir de vagoane cu călători;

                        Astfel vaporul fu de la soartă

                        Menit să poarte pe muritori.

 

                        – Ce naiba duce oare atâta greutate,

                        Şi cu o repegiune cât nu e de crezut?

 

                        Zicea, în spaimă, calul l-al său de hamuri frate,

                        Când trenul a văzut.

 

                        – Eu! – i-a răspuns vaporul, c-un şuier de mândrie.

                        – Tu, tu? întreabă calul; dar spune-ne ce eşti?

 

                        Şi-a noastră datorie,

                        Cum poţi să ţi-o însuşeşti?

 

                        Noi, caii, de când lumea, pe om l-am tot purtat.

                        Primblări de gust, vânaturi, călătorii, răzbeluri,

                        Amoruri, fapte grele şi alte multe feluri

                        De ale lui capricii, noi i-am îngemănat…

 

                        – Domnule cal, ascultă, –

                        Vaporul întrerupse, – să-ţi spun cât stau pe loc,

                        Căci, fără vorbă multă,

                        Tu eşti în toată vremea un vrednic dobitoc,

                        Şi eu sunt o putere ce când mă găsesc strânsă

 

                        Atunci mă întăresc;

                        Împrăştiată însă

                        Îndat’mă nimicesc.

 

                        Cunoaşte dar secretul ce am de predomnire:

                        Puterea prin unice.