Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Turma şi câinele

                        Am să vă spun de-o turmă şi cele întâmplate

                        La stână; dar întâi vreau să vă amintesc

                        Că binele şi răul, prin lupte ne-ncetate,

 

                        O lume cârmuiesc.

                        Că element, om, fiară, fiinţi nenumărate,

                        Prin lupte se nutresc,

                        Că oaia şi cu capra, deşi sunt o făptură,

 

                        Nu sunt de o natură.

                        Oaia, precum o ştiţi,

                        E blândă-ascultătoare,

 

                        Iar capra-i şugubeaţă, şi nu vă îndoiţi

                        Că-i şi cam săritoare.

                        Deci la o turmă bună, unde era oi mii

                        Şi capre două, trii,

                        S-au auzit odată

                        O ceartă prea ciudată,

                        Căci oile ziceau

                        Cam astfel între ele,

                        Zbierând mereu:

 

                        – Voi, caprelor, în turmă sunteţi nişte lichele;

                        De ce dar ne conduceţi ş-adese ne purtaţi?

 

                        Prin curături, ogoare, voi faceţi stricăciune,

                        Voi despoiaţi copacii, pe garduri vă-agăţaţi,

 

                        Iar noi păţim ruşine;

                        Şi oare nu-i mai bine

 

                        Să aveţi voi turma voastră şi singure să fiţi?

                        – Nu – zise lor dulăul – voi, oilor, nu ştiţi

                        Că lupul totdeauna din turmă dijmuieşte

                        Şi turma fără capre mai greu o risipeşte?

                        Iar unde-s frunte ele, eu încă am un dar:

                        Păzindu-vă din urmă, nu latru în zadar.

 

                        Credinţa câinelui pe oaie o păzeşte;

                        Dar ce va face omul cu-a lui societate

                        Când ea va fi legată ca turma, din păcate?

 

                        Găsi-va câine credincios

                        Să o asigureze de lup primejdios?

                        Căci o societate în veci nu e întreagă,

                        Cât de un gând şi cuget nu sunt cei ce-o încheagă.