Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Ţăranul şi oaia

                        Ţăranul au fost tras pe oaie-n judecată,

                        Cu reclamaţie de criminală faptă.

                        Iar vulpea, pe atunci fiind judecătoare,

                        Îndată au luat pricina-n cercetare

                        Şi, după formi, întâi chemări s-au rânduit

                        Atât pârâtei oi, cât şi jeluitor,

                        Trimise înadins prin vrednic slujitor,

                        Şi-adeverinţele la tact s-au priimit.

 

                        Iar la înfăţişare

                        Ţăranul au propus aceste următoare:

                        – Cutare lună, zi, cinstită judecată!

                        La mine doi claponi pieriră din poiată,

                        A căror penele şi puful au rămas,

                        Şi oaia singură cu păsările-au mas.

 

                        Dar oaia au răspuns

                        Că-asemene prepus,

                        De sine-i prihănit,

 

                        Căci toată noaptea ea atuncea au dormit;

                        Că oaia furtişag nu are din natură,

                        Precum vecinii câini vor spune lămurit,

                        Şi mai vârtos că ea nu pune carne-n gură.

 

                        Deci dar, s-au hotărât:

                        „Aşa precum pârâta nu au tăgăduit,

                        Că cu acei claponi au mas într-o ogradă,

                        Apoi e îndestul de sigură dovadă,

                        Că ea, puternică, pe slabi au biruit;

                        Şi prin urmare dar, nu cred că s-au răbdat

 

                        Să nu-i fi ospătat.

                        Pentru aceasta eu în cuget zic curat:

                        Ca păgubaşului pielcica să se deie,

                        Iar carnea-n tribunal depozit să se ieie.”