Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Ştiuca şi motanul

                        Nu-i bine când pânzarul se-apucă de cusut,

                        Iar croitorul de ţesut.

                        Şi e desigur totdeauna

                        Că cine multe întreprinde

                        Nu scoate-n capăt nici pe una,

 

                        Ba încă râsul lumii adese îşi aprinde!

 

                        O ştiucă prea colţată, jaluză, de soi rău,

                        Văzând odinioară

                        Motanul de la moară

 

                        Cum şoarecii vânează… căzu la el mereu

                        Cu multă rugăminte, s-o ieie la vânat.

 

                        – Dar spune-mi: cunoşti oare

                        Tu astă vânătoare?

 

                        O întrebă motanul. – Nu-i lucru minunat

                        – Răspunse mândră ştiuca – de-a prinde şoricei,

 

                        Când prindem costrăşei!

 

                        – Prea bine; hai la treabă! Tu, dar, vei lua sama

                        Aproape de lăptoc,

                        Iar eu – zise motanul – mă duc să păzesc vama

                        Pe lângă poloboc.

                        Toţi şoarecii din moară

 

                        Aice au să-ţi vie; vânează şi-i omoară.

                        Noroc! Noroc!

                        Mergând la loc, motanul s-a apucat de treabă

                        Şi, foarte-n grabă,

                        Mulţime de şoricărit

                        El a vânat, a omorât.

 

                        Apoi şi la tovarăşa a mers, dar ce să vadă!

                        Mai, mai, murinda ştiucă, ciuntată, fără coadă,

 

                        Pe care şoarecii i-a ros,

                        Abia ruga, prin semne, s-o tragă pân’ la baltă.

                        Motanul, credincios,

                        A tras-o, dar îi zise: „Vecină! de-altă dată

                        Păzeşte-ţi rânduiala:

                        Nu te-apuca de ce nu poţi

                        În capete să scoţi

 

                        Şi nu-ţi mai vârî botul unde nu-ţi fierbe oala.”