Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Parnas

                        Pe când la greci au părăsit

                        Ciopliţii dumnezei,

                        Iar locurile lor, pe drept le-au împărţit

                        Norodul între ei:

                        Atunci şi muntele Parnas

 

                        La unul muritor moşie a rămas.

                        Stăpânul nou pe el îndat-au aşezat

 

                        Câţiva măgari la păşunat.

                        Măgarii au aflat,

                        De unde, până unde!

                        Că muzele odat’

                        Au locuit pe munte

                        Şi zic: „Se vede, dar,

 

                        Că noi aici suntem mânaţi nu în zadar.

                        Pesemne muzele de oameni s-au urât

 

                        Şi ei au hotărât:

                        Ca noi în locul lor cântări să iscodim.

                        Aideţi! voinicilor! cu toţii să răcnim.

                        Nu pierdeţi cumpătul, strigaţi cu îndrăzneală,

 

                        Iar cine n-are glas

                        Cum trebui la măgari, afar’ de pe Parnas!

                        Şi credeţi că, păzind această rânduială,

                        Noi slavă vom lua, mai mult răsunătoare,

                        Decât acele nouă vestite sorioare”.

 

                        Acest sfat măgăresc,

                        Măgarii cu un glas îl îmbunătăţesc.

                        Şi-odată toţi pornesc

                        Aşa strigare mare,

 

                        Încât stăpânul lor, pierzând toată răbdarea,

                        Au poruncit cu ură

                        Să-nchidă pe măgari, de pe Parnas, la şură.

                        Eu vreau s-aduc aminte:

                        Că locul nu dă minte.