Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Morarul

                        În iaz, la iezătură,

                        S-au arătat spărtură.

                        Dar nu era deodată

                        Atât de însemnată

 

                        Şi, dacă ar fi pus morarul osteneala,

                        Ferea la început pe viitor sminteala.

                        El însă, stăpânit de multa lenevire

                        (Nărav ce pe la noi domneşte cam din fire),

 

                        Puţină grijă arăta;

                        Iar cursul nu mai înceta.

                        – Morarule, ia sama bine!

                        Nu pierde vremea!

                        – Las’ la mine,

 

                        Îmi ştiu eu treaba, nu te teme!

                        Însă tot lasă, tot lungeşte,

                        Pân’ când odată se trezeşte

 

                        Că apa e mai jos de stavili cu o palmă.

                        Atunci şi-au luat morarul meu de samă

 

                        Şi, alergând unde s-au spart,

                        El vede câteva găine la un loc,

                        Bând apă pe lângă lăptoc.

                        – Mânca-v-ar uliul! le zice supărat.

                        Tocmai acum v-aţi adunat

                        Să-mi beţi voi apa toată!

                        Şi-n ele zvâr! cu o lopată.

                        Pe toate le omoară,

 

                        Pierzând găinile şi apa de la moară.

 

                        Eu am văzut boieri, ce sute cheltuiesc

                        Fără căinţă sau cruţare

                        (Şi-această fabulă chiar lor o hărăzesc),

                        Dar fac economie mare

 

                        Cu căpeţelele cele de lumânare;

                        Sau, după vorba cea bătrână:

                        Sunt la tărâţe scumpi şi ieftini la făină.

                        Iar cu aşa economie,

                        Degrabă la mezat se strigă vreo moşie.