Fabule

Abonează-te la fluxul RSS

Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Măgarul

                        La un ţăran era o vită de măgar,

                        Cu care el la toţi se lăuda;

                        Căci în părerea lui prea bine se purta.

                        Şi pentru că-mprejur era tot codri mari,

                        Apoi ca nu cumva, păscând, să rătăcească

 

                        Măgarul lăudat,

                        Şi totodată vrând ca să-l împodobească,

                        Un zurgălău la gât ţăranul i-au legat;

                        Măgarul s-au făcut măreţ şi îngâmfat.

                        (De decoraţii el pesemne auzise,

 

                        Că prea se fudulise.)

                        Dar rangul nou au fost lui spre osândă mare.

                        (Urmează şi la noi această întâmplare.)

                        Eu însă mai întâi dator sunt să vă spun,

                        Că în purtări era măgarul nu prea bun;

 

                        Iar pân’ la zurgălău el bine petrecea.

                        Prin ţarini, prin grădini, prin curături umbla,

 

                        Păştea, se-ndestula;

                        Ş-apoi cam pe furiş acasă se-ntorcea.

                        Acum însă mai rău măgarul petrecea.

 

                        Pentru că rangul nou,

                        Sunând prin zurgălău,

 

                        Chema când pe vecin cu vro despicătură

                        Să deie pe măgar afar’ din curătură,

                        Când pe stăpânul său cu jărdia în mână,

 

                        Să-l scoată din grădină;

                        Apoi şi pe jitar,

 

                        Să-i rupă coastele cu parul din ogoară,

                        Încât bietul măgar,

                        Stâlcit şi osândit, rămase mai să moară.

 

                        Şi oamenii acei la rang înaintaţi

                        Păţesc asemene, când sunt interesaţi;

 

                        Pentru că rangul nou,

                        Lor este zurgălău,

                        Ce sună de departe

                        Vădindu-le a lor fapte.